Patache de onoare

Deşi Botoşaniul are campioni la fotbal, autoritaţile locale premiază doar locul opt

Locul 8 obţinut de FC Botoşani la final de sezon a condimentat viata şi activitatea aleşilor locali. Beţia de putere, ce altceva?, i-a împins pe unii consilieri sa propună chirie mărită pentru stadion: în jur de 1.500 de euro pe oră. Ceilalţi consilieri s-au indignat, e un preţ astronomic! Milionul de euro pentru nocturnă n-a fost astronomic, n-au fost astronomici nici cei 194.000 de euro daţi clubului, 95 la sută din toţi banii sportului din Botoşani pe 2015.

Alţi consilieri locali, cei din Ploieşti, le-au cerut copiilor de la CSM 15.000 de euro pentru a-i lăsa să joace un meci pe „Ilie Oană”. Era vorba de semifinala campionatului de juniori B1. 15.000 de euro, cam 1.000 de euro de părinte, pentru un stadion construit din banii părinţilor, nota presa locală. Aşadar, 1.500 de euro nu înseamnă chiar falimentarea unui club profesionist. Dar consilierii botoşăneni s-au răzgîndit: „Nu mi-am pus problema că va cauza o problemă!”, s-a spovedit presei unul dintre ei. Bine că-i vorba de sport, nu de apă potabilă.

Nu e o problemă pentru autorităţile locale să dea bani la fotbal. Probleme apar dacă, prin absurd, printr-un complex nepopulist de împrejurări, cer bani de la fotbal. „Am fost duşi în eroare”, a reclamat un alt consilier care a păcătuit cerînd chirie de la echipa lui Iftime. „Trebuie să audă toţi că noi nu am fost duşmanii echipei de fotbal!”.

La cîteva zile după proiectul „Chirie pentru stadion”, în semn de penitenţă, consilierii au pus pe ordinea de zi proiectul „Stadion gratuit pentru FC Botoşani”. În loc de daune morale pentru insulta cu chiria, primarul Ovidiu Portariuc a propus decernarea titlului de Cetăţean de Onoare pentru antrenori, patroni şi fotbaliştii născuţi la Botoşani. Proiectul a trecut cu 12 voturi „pentru” şi 2 abţineri. Cum ar veni, pentru că echipa de fotbal „e cel mai bun vehicul de imagine al municipiului”, Patache şi Acsinte pot să meargă gratuit cu autobuzul.

„Performanţa istorică”, obţinută „după ani de sacrificii”, cum o descrie Portariuc, constă în locul opt. Cît despre participarea în cupele europene, meritul îi revine insolvenţei. Nu că fotbalul din Botoşani n-ar avea şi campioni, dar campionii au deja titluri, diplome, suveniruri din astea. Nu e nevoie de intervenţia autorităţilor.

În timp ce gospodarii urbei îşi exprimau gratitudinea pentru clubul nepereche, undeva, în Franţa, puştii de la CSŞ Botoşani şi de la LPS Suceava se înfruntau în semifinalele unui turneu internaţional. S-au tot întîlnit prin competiţii. O dată, în 2013, la Iţcani, au jucat cu noroiul pînă la glezne. La Valenciennes, au cîştigat botoşănenii, secţia ‘99-2000, după lovituri de departajare. Au cîştigat şi finala, s-au întors cu trofeul în ghiozdane. În drum, au vizitat Allianz Arena, aşa cum alţi copii merg să vadă vitrinele cu amandine. Acasă, se antrenează pe un teren viran, la periferie. Nu e o performanţă istorică, e cotidiană. Partea bună e că nu le cer consilierii chirie.