Profesiunea lor, ştiinţa

Iată temeiul legii care scoate savantul din omul de fotbal: lucrările ştiinţifice se clocesc ca ouăle de găină, în 30 de zile

Trebuie făcut repede ceva, pînă nu devin penitenciarele adevărate focare de cultură şi pînă nu aflăm, cu stupoarea […]

Iată temeiul legii care scoate savantul din omul de fotbal: lucrările ştiinţifice se clocesc ca ouăle de găină, în 30 de zile

Trebuie făcut repede ceva, pînă nu devin penitenciarele adevărate focare de cultură şi pînă nu aflăm, cu stupoarea de rigoare, că fotbalul românesc abundă în academicieni care se ignoră. Finanţatorul Stelei şi fostul finanţator al Rapidului au beneficiat de reduceri ale pedepselor pe baza Legii 254 / 2013.
Legea respectivă, operă de ministru al Justiţiei a liberalului Cătălin Predoiu, conţine un articol discutabil şi deja speculat intens de avocaţi, privind calculul duratei care se scade din pedeapsă pe baza muncii ori a altor activităţi prestate în detenţie. Pentru 4 zile de muncă remunerată, se consideră 5 zile executate. Un semestru absolvit după gratii înseamnă 30 de zile executate. Şi tot aşa, pînă la punctul f mic, care prevede următoarele: „În cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate”. Iată o noutate faţă de legea veche, Legea 275 / 2006, care nu se lăsa impresionată de cantitatea de lucrări publicate, ci de numărul de zile de muncă necesare pentru elaborarea lor. Pentru 2 zile de muncit la lucrarea ştiinţifică, se considerau 3 zile executate.

Cum ar veni, noua lege a aproximat, lejer, că un cercetător veritabil are nevoie, în medie, de o lună pentru a elabora o lucrare. Frumos, nu? Şi adevărat pe deasupra! Newton a avut nevoie doar de un măr în cap. După cum se ştie, lucrările ştiinţifice apar mai des decît ziarele. Au şi ediţie de prînz! Gogomănia asta, care a dus la escaladarea savanţilor peste gardul închisorii, nu e singura şi nici cea mai tristă. Marea aberaţie este că penitenciarele reprezintă un fel de republică ideală faţă de restul societăţii.

În penitenciare, cercetarea ştiinţifică este valorizată mai bine decît în afara penitenciarelor. Numai dacă este efectuată după gratii, statul român recompensează munca intelectuală mai bine decît orice alt fel de muncă. O plăteşte în zile de libertate. Asta e moneda de schimb, dar ce monedă! Pentru cercetătorii din afara închisorilor, statul nu oferă astfel de privilegii. Dimpotrivă. Preparatorii universitari sînt plătiţi la fel ca îngrijitorii din facultăţi. Cercetătorii de la „Cantacuzino” încasează, net, echivalentul a 261 de euro lunar, scrie „Evenimentul zilei”. Cercetătorii de la Măgurele, cei care muncesc la proiectul laserului de 350 de milioane de euro, sînt plătiţi cu 1.000 de euro lunar. Cu banii ăştia, ne-am asigurat că nu rămînem fără creiere. Dar e foarte posibil să rămînem fără stomacuri. Aşa preţuieşte statul român munca de cercetare în libertate.

În detenţie, însă, munca asta este apreciată şi încurajată. Cum de ne-am căţărat pe acest pisc al lipsei de repere? Printr-un complex de împrejurări. Mai exact, printr-un complex de degradări ale unor domenii-cheie: justiţie, politică, educaţie. Impostura e în toate şi în toţi. Dacă un abonament la revista „Nature” asigură titlul de doctor, calitatea de condamnat penal asigură, iată, potenţialul de Honoris Causa. Cum ai păşit pe poarta închisorii, cum te păleşte spiritul enciclopedic. Intri cetăţean român şi ieşi cercetător britanic. Profesiunea ta devine ştiinţa, nu contează cu ce te-ai ocupat înainte: alba-neagra, patiserie, electrocasnice, imobiliare, turism, zootehnie. Condamnarea penală scoate teoreticianul din orice practician. Parcă-l şi auzi pe Vasile Avram anunţîndu-ne că timpul, spaţiul şi şpaga sînt relative, în funcţie de sistemul de referinţă cu care aranjezi blatul.

Aşa dublu standard, aşa dedublare! Nu doar că temeiul acestei legi e solid ca piftia. Pe deasupra, legea a fost contrasemnată, printre alţii, de doi miniştri anchetaţi în prezent pentru corupţie. A trecut prin comisiile juridice din Parlament, conduse pe atunci de domni, de asemenea, anchetaţi pentru corupţie. Probabil legea a fost dată cu mir, pentru că a fost votată şi promulgată într-o veselie. Totuşi, regulamentul ei de aplicare încă n-a fost aprobat prin Hotărîre de Guvern. Se află în dezbatere pe site-ul Ministerului Justiţiei, din data de 3 februarie 2014. Prin urmare, fostul patron al Rapidului, finanţatorul Stelei şi alţi condamnaţi cu dare de mînă la scris cărţi au fost scutiţi de părţi din pedeapsă pe baza unei legi aplicate după ureche.

După ureche sînt evaluate şi lucrările deţinuţilor. Comisiile din penitenciare, aceste corpuri academice, notează munca ştiinţifică după impresia artistică. Dacă „Becali şi Steaua” este rezultatul muncii de cercetare, atunci şi anunţurile lipite de administratorul de bloc sînt. Ca să nu mai vorbim despre articolul de faţă! Atîtea texte de lege căutate pe Google! Ghinionul nostru este că scriem, publicăm şi citim în libertate, într-o societate care nu oferă imunităţi şi pensii speciale pentru activităţi din astea, fără efecte imediate.