Ţara înapoi, fără cumetrii

Finul preşedintelui Iohannis ne anunţă că vrea să schimbe modul cum este condusă Federaţia Română de Tenis

Aşa cum organizăm alegeri libere pentru Preşedinţie, Parlament, primării şi consilii locale, ar trebui să-i alegem democratic pe finii şi naşii celor pe care i-am ales deja. Instituţia asta a cumetriei e suficient de reprezentativă pentru modul în care se face politică la noi, pentru modul în care se fac afaceri, se stabilesc pensiile, se tratează bolnavii, se obţin diplome şi chiar pentru modul în care se face sport. Cumetria nu le reprezintă doar, tinde să le înlocuiască, după un îndelung proces de parazitare, la toate nivelurile. Prea mult zornăit de cădelniţe de nuntă şi botez, nu vi se pare?!

Marius Vecerdea, finul preşedintelui Iohannis, de exemplu, a găsit de cuviinţă să conteste conducerea Federaţiei Române de Tenis. O conducere care lasă de dorit, într-adevăr. Cauza este bună. Şi e veche. FRT a avut parte de „management defectuos, promisiuni nerespectate şi lipsă de transparenţă” de peste 20 de ani încoace.

Însă abia din noiembrie trecut, domnului Vecerdea şi-a descoperit vocaţia de reformator. Acum e şi autor al unui „Proiect Naţional”. Cere revocarea conducerii FRT. Faptul că a pîndit momentul potrivit să lupte pentru o cauză bună nu-l recomandă drept justiţiarul, ci, mai degrabă, drept parvenitul momentului.

Protestul scris este formulat în numele clubului de tenis condus de Vecerdea şi afiliat la FRT. Clubul acesta există de aproape 9 ani. Şi nu s-a plîns de nimic pînă acum. Nici n-avea de ce. Din vara lui 2012, Vecerdea organizează turneul de tenis Pamira Sibiu, din circuitul FRT Pro, cu premii în valoare de 15.000 de dolari. Evenimentul este co-finanţat de Primăria Sibiu, prin Casa de Cultură a Municipiului.
Aceeaşi Primărie alocă bani pentru Sibiu Open, un alt turneu organizat de clubul lui Vecerdea. În 2014, instituţia condusă de naş a dat, prin contract, 80.000 de euro nerambursabili pentru turneul finului. Bugetul total al evenimentului este de 82.500 de euro. „Bani obţinuţi din finanţări private şi publice”, a adăugat finul transparent. După Raliul şi Turul Ciclist organizate în oraş, înzestrate fiecare cu cîte 88.000 de euro, Sibiu Open a obţinut cea mai mare finanţare din porţia rezervată sportului, din bugetul local pe 2014. Handbalul, rugbyul şi baschetul au primit, la un loc, în jur de 90.000 de euro. Aşa le trebuie, dacă vin numai cu proiecte ieftine.

Fără îndoială, ne confruntăm cu un şir lent de coincidenţe. E o coincidenţă că tenisul a ajuns un sport-rege pentru autorităţile din Sibiu, după ce Vecerdea s-a înrudit cu primarul. Tot coincidenţă e că pe orice competiţie punea mîna finul lui Iohannis, primea fonduri, în urma unei colaborări instituţional corecte, de la Primăria naşului. N-a fost favorizat, dar aşa s-a nimerit, ca Vecerdea să fie pionierul unicat al tenisului din regiune. E o potriveală ca la puzzle că meciul de Cupa Davis România – Israel a fost organizat de, ce surpriză!, Vecerdea, fix la Sibiu. Tot aşa, gînd la gînd cu bucurie, după ce naşul său a cerut schimbarea pe ici, pe colo, prin punctele virtuale, şi finul a prins putere să ceară schimbarea conducerii Federaţiei Române de Tenis.

Să-ţi rostuieşti finii în posturi corespunzătoare noului lor rang, de fini la putere, ar reprezenta un prim pas mai legănat, nu-i aşa? Pasul ăsta l-au comis, sincronizaţi ca balerinii, pe axa istoriei, toţi politicienii români după preluarea mandatului. E principiul sacru de funcţionare al cumetriei: urcă scara ierarhică naşul, ţop! şi finul după el. În calitate de primar, Iohannis l-a propus pe Vecerdea pentru postul de vicepreşedinte al FRT. Ca preşedinte al României, îi poate da un impuls iniţial spre un scaun mai ergonomic. Cel puţin, aşa a interpretat finul rezultatul turului al doilea de scrutin. Păcat că Vecerdea îşi iroseşte avîntul pe demiterea lui Cosac cel opac. Păcat că acest PR-ist asiduu în campaniile naşului n-a cerut să fie ministru! Să preia portofoliul Reţelelor de Socializare sau chiar conducerea Guvernului de pe Facebook!

Protestul oţărît al întîiului fin al neamului ameninţă să boteze scandarea „Ne luăm ţara înapoi!”, s-o subţieze cu alte sensuri, de tipul „Vrem tenisul pentru noi!”. Să nu ne mirăm, ca şi cum n-am mai fi văzut cum se cojesc afişele de campanie pînă la miezul lor de tablă. Scenariul propus de Vecerdea ne e familiar, ne-am adaptat la el, ne vine ca o mănuşă cusută de piele cu aţă albă. O dată cu instalarea unui preşedinte jucător de tenis, revoluţia de la FRT plutea în aer ca smogul peste Cotroceni.

Următorul pas este să-i scoatem din anonimat pe ceilalţi fini şi naşi ai noului şef de stat, să ştim ce firme au, cu cine fac jogging, ce proiecte, „viziuni, planuri şi strategii” vor să implementeze. Şi vom putea determina, cu precizie de ceasornic lustruit de tranziţii şi crize, ce schimbări straşnice de mobilier ne aşteaptă în următoarele o sută de zile.