Mărul de sticlă şi milioanele fără bon
În procente, Bucureştiul dă mai mult pentru un singur club sportiv decît Parisul pentru tot sportul
În procente, Bucureştiul dă mai mult pentru un singur club sportiv decît Parisul pentru tot sportul.
Primăria Parisului alocă pentru sport 0,5 la sută din bugetul pe 2015. E un „buget de luptă”, cum zice presa franceză, un buget din acelea care cer mai multe găuri la curea.
Primăria Bucureşti are de asemenea un buget „de luptă” pe anul ăsta, cu 133 de milioane de euro mai mic decît anul trecut. Alocă 0,7 la sută din el pentru Clubul Sportiv Municipal Bucureşti. 0,7 la sută, adică 6,7 milioane de euro, conform proiectului pus în dezbatare.
Primarul Sorin Oprescu sau şefii clubului n-au făcut public niciodată bilanţul contabil al CSM: cum se împart cheltuielile pe secţii, ce sume se duc la seniori, la copii şi juniori sau pe echipamentele de la volei şi baschet. Din datele făcute publice, ne putem da seama doar că Primăria Bucureşti dă de trei ori mai mulţi bani pentru clubul ei sportiv decît pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic.
Pe lîngă bugetul anual, Primăria Londrei publică, periodic, pe site-ul ei şi lista cu toate cheltuielile peste peste 250 de lire sterline (în jur de 340 de euro). Londonezii n-au ajuns la această regulă dintr-o dată, fără efort. Întîi au listat fiecare cheltuială peste 1.000 de lire, apoi fiecare cheltuială peste 500 de lire. Abia din 2012 au trecut la numărat mărunţişul.
Primarul şi consilierii Londrei au, la rîndul lor, liste. Îşi anunţă pe site salariiile, declaraţiile de venituri şi interese şi ţin evidenţa lunară darurilor primite. Informaţiile astea le poate afla oricine, din toată lumea, fără să prezinte întîi adeverinţa de contribuabil. Boris Johnson, omologul londonez al lui Sorin Oprescu, ţine să-i pună la curent pe concitadinii săi că, pe 26 februarie 2015, Rupert Murdoch i-a făcut cinste cu o cină (ce lăudăros!). Sau că a primit un măr de sticlă Tiffany, pe 13 februarie, şi şase sticle de bere artizanală, exact şase, cadou de la o televiziune, pe 11 februarie. Între noi fie vorba, primarul Londrei primeşte cam multe atenţii.
Acum, nu vă aşteptaţi ca site-ul Primăriei Bucureşti să fie atît de indiscret încît să numere banii şi bibelourile primarului general. Ar strica tot farmecul! Dintr-o pudibonderie mic-burgheză, nu afişează decît biografii cu lumina stinsă, încheiate pînă la ultimul nasture, şi declaraţii romanţate de avere.
Spre deosebire de locuitorii altor capitale europene, locuitorii din Bucureşti pot să aştepte mult şi bine explicaţii pentru orice cheltuială peste 6,7 milioane de euro. La noi, transparenţa instituţiilor publice se reduce la sănătosul raţionament: „Ce nu ştii nu te doare!”.
Chiar aşa, de ce să te chinui să afli amănuntele frustrante, ce salariu au handbalistele sau cît costă deplasările la turneele de şah? Şi de ce să temi de un cutremur care nici măcar nu s-a produs? Cînd îţi creşte inima de superioritate ca aluatul de la drojdie, ştiind că Bucureştiul are un club sportiv ce n-a văzut Parisul!