Ambasadorul „coardelor”

După ce l-a renegat marea familie a FRF, Mircea Sandu a plecat, oficial, şi din mica familie de la vîrful UEFA. Acum e doar un „cutare”

Iată un motiv nemaipomenit pentru care trebuie să ne pară rău şi să ne […]

După ce l-a renegat marea familie a FRF, Mircea Sandu a plecat, oficial, şi din mica familie de la vîrful UEFA. Acum e doar un „cutare”

Iată un motiv nemaipomenit pentru care trebuie să ne pară rău şi să ne frîngem mîinile, să disperăm în masă, ca şi cum tocmai ar fi leşinat capra vecinului. „Aţi pierdut un vicepreşedinte UEFA!”, ne-a anunţat Mircea Sandu după alegerile din forul european. Fostul şef al FRF n-a mai fost susţinut pentru a candida la un post de membru în Comitetul Executiv al forului european. „Din invidie, din prostie, din mîrlănie” n-a mai fost susţinut, cum Mircea Sandu sesiza expert la începutul anului.

Ultimul mandat l-a obţinut în martie 2011, după emoţii pe care nu le-a cunoscut niciodată la alegerile FRF. A fost ales după al doilea tur de scrutin, cînd a candidat singur pe ultimul loc rămas liber. Din afară, acest triumf povesteşte mai degrabă despre decăderea lui Mircea Sandu în cadrul organizaţiei, nu despre o ascensiune, care ar fi trebuit să culmineze, patru ani mai tîrziu, cu ocuparea fotoliului de „vice” la Nyon.

Şansele ca fostul şef al FRF să fi prins al treilea mandat nu erau debordante. Şi, chiar dacă ar fi rămas membru în CEx, nu înseamnă că ajungea „automat”, cum zice el, vicepreşedinte. Postul ăsta depindea doar de buna relaţie cu Platini, cel care propune vicepreşedinţii. Cum noua conducere a FRF nu l-a susţinut, nu ne rămîne decît să regretăm această pierdere virtuală a unei grandori improbabile.

Pentru a ne ruşina şi mai tare, fostul şef federal ne aminteşte binefacerile pe care le-a revărsat asupra noastră ca membru în structurile UEFA. „Cred că am făcut ceva şi pentru fotbalul românesc, fiind prezent acolo!”. Fiind prezent acolo, cot la cot cu „my friend Mario” Lefkaritis, şiret la şiret cu Platini, a obţinut dreptul de a organiza finala Europa League, Euro Under 19, meciuri de la Euro 2020. „România, avînd pe ««cutare»» acolo, indiferent cine, e susţinută altfel!”, ne lămurea fostul şef FRF, cînd încă mai trăgea nădejde în reconcilierea cu succesorul „invidios”. Aha, de asta îşi trimit unele state dictatorii să-i reprezinte la ONU! Nu contează realitatea, ci iluzia reprezentării!

Trebuia să ne imaginăm că, în şedinţele de la Nyon, Mircea Sandu îşi punea la bătaie „potenţialul de coardă” atît de preţuit la FRF. Şi devenea, dintr-un şef de clan suburban, un ambasador ideal al civilizaţiei inexistente din Liga 1. „Cutare” care a condus 24 de ani fotbalul nostru nu s-a reprezentat, indiferent de context, funcţie şi instituţie, decît pe sine. Regimul personal pe care l-a inventat în fruntea FRF a lăsat fotbalul nostru pradă în calea găştilor.

La UEFA ce reprezenta el? Echipele pe care le-a exclus din campionat? Impresarii şi şefii de cluburi anchetaţi în Dosarul Transferurilor? „Naţionala” lui Clauză-Beton? Arbitrii şi temuţii lor şefi, de care asculta şi DNA-ul? Cum îl chemau, cum venea, fluturînd voios din dubă!

Mircea Sandu ar trebui să se supere, întîi şi în cele din urmă, pe el, că n-a anticipat rezultatul alegerilor de la FRF. Se aştepta la alt moştenitor. Îl trimisese deja pe Gică Popescu să reprezinte FRF la Congresul UEFA din Kazahstan, din martie 2014. Clarviziunea i-a fost compromisă la vot. Acum reclamă, de pe margine, „mîrlănia” actualei conduceri. De fapt, ar trebui să-i certe cu foc pe trădătorii fără onoare care i-au retras sprijinul politic.

Toate realizările cu care se laudă Mircea Sandu n-au fost obţinute pentru că a tras el de sforicele şi a ridicat jaluzelele de pe ochii birocraţilor UEFA. România n-ar fi organizat nici finală europeană, nici meciuri la Euro dacă nu garantau guvernanţii că fac şi dreg stadioane, staţii de metrou în locul ruinelor din Centrul Vechi, căi ferate şi autostrăzi pe care să circule caii verzi fără limită de viteză.

Cînd a pierdut sprijinul politic, Mircea Sandu a pierdut şi sprijinul mulţimii de votanţi de la judeţ. Cît despre sprijinul de la UEFA, ei bine, e la fel ca sprijinul marilor corporaţii pentru ţările unde au filiale. Tu te alegi cu sprijinul, ei cu profitul.