Sponsorizările din bani publici? Aceeaşi loterie!

Ordonanţa-miriapod nu schimbă nimic. Companiile de stat, transparente ca betonul, vor da bani tot unde vor avea chef. Adică la fotbal, nu la spital 

După principiul lui „6 din 49”, Guvernul Ponta a aprobat săptămîna asta 26 de ordonanţe de […]

Ordonanţa-miriapod nu schimbă nimic. Companiile de stat, transparente ca betonul, vor da bani tot unde vor avea chef. Adică la fotbal, nu la spital 

După principiul lui „6 din 49”, Guvernul Ponta a aprobat săptămîna asta 26 de ordonanţe de urgenţă la pachet, într-una singură, care-i norocoasă. Adică a modificat, dintr-o mişcare lăutărească de pix, 26 de legi. „Monstrul legislativ”, cum l-a numit Hotnews.ro, are un picioruş care atinge sportul. Companiile de stat sînt obligate să aloce, din totalul sponsorizărilor, minim 40 la sută pentru educaţie, învăţămînt şi sport, minim 40 la sută pentru sănătate şi maximum 20 la sută pentru alte domenii.

1,33 la sută pentru învăţămînt, 75 la sută pentru sport

Nu e cazul ca MTS să se bucure ca fraierul clasei şi să ne anunţe că sportul va lua mai mulţi bani. Dimpotrivă. Teoretic, ar trebui să ia procente mai modeste. De exemplu, Clubul Sportiv Gaz Metan Mediaş încasa 67 la sută din sponsorizările acordate în 2010 de Transgaz. Alţi 7,67 la sută se duceau spre „cluburi, asociaţii sportive”. Spitalul Municipal Mediaş primea 6,71 la sută, şcolile şi grădiniţele – 1,33 la sută. În ultimii ani, statisticile companiei au devenit mult mai discrete, să nu ne doară ochii de la atîtea contraste.

Celălalt sponsor mare al clubului din Mediaş este compania de stat Romgaz, care n-a anunţat nici un fel de statistici. Abia în august, anul trecut, companiile de stat din energie au fost obligate, prin ordin de ministru, să-şi facă publice sponsorizările. Pînă atunci, doar din rapoarte răzleţe ale Curţii de Conturi, din referatele procurorilor, puteam afla cam cîţi bani pleacă de la stat în sportul privat.

Şefii companiilor conduc şi cluburile

Ordonanţa 6/49 ar trebui să pună frînă generozităţii companiilor de stat faţă de firmele cu profil sportiv. Doar că s-au inventat deja şi s-au pus demult în practică metode de a dribla şi legea sponsorizării, şi legile care împiedică administraţiile locale să finanţeze direct entităţi private.

La Gaz Metan Mediaş, membrii din conducerea clubului fac parte şi din conducerea sponsorilor Transgaz sau Romgaz. În această calitate, de manageri ai banilor publici, aprobă sponsorizări pentru cluburile pe care le conduc. De pildă, în 2008, directorul general de atunci al Romgaz, Marcel Piteiu, a aprobat o sponsorizare de 2,8 milioane de euro pentru Gaz Metan Mediaş, unde era membru în Consiliul Director. S-a dedublat omul, o parte din el a cerut sponsorizarea şi cealaltă parte a aprobat-o!

2 milioane de euro la fotbal, 2.700 de euro la spital

La Pandurii Tg. Jiu, acţionariatul este compus, în totalitate, din companii de stat şi instituţii publice. Nu mai putem vorbi despre sponsorizare, ci despre finanţare directă. În 2014, CE Oltenia a contribuit ca asociat la bugetul echipei de fotbal cu aproximativ 2 milioane de euro.

În acelaşi an, complexul a anunţat un buget de sponsorizări de aproximativ 94.000 de euro. Noua ordonanţă, deşi plină de bune intenţii, nu va schimba cu nimic balanţa acestor cheltuieli. Sponsorizările de la CE Oltenia bifează toate domeniile de predilecţie ale carităţii: sănătate (2.700 de euro pentru Spitalul Judeţean Tg. Jiu), cultură (33.000 de euro pentru Teatrul „Elvira Godeanu”), educaţie (4.400 de euro pentru premierea olimpicilor şcolari), sportul amator (sume între 250 de euro şi 1.500 de euro). Ca la carte! Dar sponsorizările, luate la un loc, valorează cam cît salariul pe un an al unui singur fotbalist de la Pandurii.

Dacă sponsorizare nu e, atunci e reclamă

Va schimba ceva ordonanţa-mutant, cu „reguli mai stricte”, cum le consideră purtătorul de cuvînt al Guvernului? Nu. Sigur nu în circuitul banilor publici din Liga 1. Va modifica semnificativ doar cantitatea de praf în ochi. Dacă şi-au pus în cap să smîntînească bugetul de dragul sportului profesionist şi numai al lui, companiile de stat vor face la fel şi în continuare.

Vor schimba doar calul troian. Nu vor încheia contracte de sponsorizare, ci contracte de reclamă şi publicitate, cum procedau managerii iubitori de sport de la Conpet. Combinatul Oltchim, deşi raporta pierderi de sute de milioane de euro, tot găsea cîte 2,5 milioane de euro pe an pentru echipa de handbal.

Aşa cum primăriile, consiliile locale şi judeţene au inventat metoda fundaţiilor sportive, pentru intermedierea plăţilor spre cluburi profesioniste, aşa cum Guvernul a patentat metoda fundaţiilor de utilitate publică, prin care pot fi alocate fonduri infinite de la buget, şi companiile de stat vor găsi calea de a rîde în nasul unor legi proaste, dar fudule.

Sportul şi educaţia se bat pentru partea şoricelului

Nu e cazul ca MTS să se bucure de infuzia de capital în sport. E o infuzie de hîrtie, de fapt. Nu e cazul nici ca Gaz Metan sau Pandurii să-şi facă griji pentru ziua de mîine. Centrul Judeţean de Cultură Brâncuşi nu va lua caviarul de la gura fotbalului. Spitalele din Oltenia nu vor fi burduşite cu echipamente de ultimă generaţie. Iar sportul amator, grădiniţele şi şcolile se vor bate, ca-n „Jocurile Foamei”, tot pe resturile de la masa celor mai bogaţi dintre bugetari.

Concurenţa asta disperată, pentru ce rămîne după cheltuielile de protocol, e însăşi esenţa capitalismului românesc! E şi sursa subdezvoltării noastre, dar asta-i altă discuţie, altă ordonanţă, altă privatizare.