Micul sul şi marele eveniment

Chiar ne trebuie Universiadă? Studenţii sînt oricum sistematic căliţi şi foarte motivaţi să facă mişcare peste graniţe. Nu avem nevoie de apă curentă, avem nevoie de săli de sport. Nu avem nevoie de drumuri, avem nevoie de Euro 2020. Nu […]

Chiar ne trebuie Universiadă? Studenţii sînt oricum sistematic căliţi şi foarte motivaţi să facă mişcare peste graniţe.
Nu avem nevoie de apă curentă, avem nevoie de săli de sport. Nu avem nevoie de drumuri, avem nevoie de Euro 2020. Nu avem nevoie de reforme în educaţie, avem nevoie de Universiadă. Asta e ultima revelaţie a antropologilor care ne conduc.

Săptămîna asta, a fost lansată oficial candidatura României la organizarea Universiadei din 2021. Şeful statului s-a declarat „convins că se vor găsi şi resursele financiare”: „Cred că România are forţa, capacitatea şi determinarea de a organiza mari evenimente sportive!”. Preşedintele COSR a spus: „Trebuie să arătăm lumii ce poate ţara noastră!”.

Ministrul Sportului a spus: „Un astfel de proiect va schimba definitiv faţa sportului”. Ministrul Educaţiei a spus: „Sînt necesare măsuri simultane pe mai multe planuri!”. Rectorul Universităţii Bucureşti a spus: „Implementarea acestui proiect ar avea un impact major în ceea ce priveşte vizibilitatea României pe plan internaţional”.

Judecînd după vorbe, toţi oamenii ăştia cu putere de decizie par chitiţi pe impactul planetar al ţării. Altceva nu-i interesează. E drept, preşedintele Iohannis a observat că „şi învăţămîntul, şi sportul universitar se află în suferinţă”. Aparent, cauza acestei suferinţe ar fi că din 1981 n-am mai organizat Universiade. În realitate, vorbim despre suferinţe simultane pe mai multe planuri. Să mobilizezi resurse pentru un mare eveniment sportiv e ca şi cum i-ai oferi o bandă pentru alergat unui bolnav paralizat de la gît în jos.

La alegerile prezidenţiale din toamnă, studenţii din Bucureşti au stat la cozi, la secţiile de votare din cămine. Au votat, pînă s-au terminat buletinele de vot. Vă mai amintiţi? Apoi, în decembrie, aceiaşi studenţi au protestat, au trimis o scrisoare deschisă şi preşedintelui ales. Cereau, printre altele, căldură în sălile de curs, „zeci de studenţi s-au îmbolnăvit din cauza frigului din facultăţi”. Cereau „hîrtie igienică şi săpun lichid în băile fiecărei facultăţi”. Cereau „igienizarea zilnică a grupurilor sanitare din cămine”, „construirea de cămine noi”, să nu mai fie „gîndaci, şoareci şi şobolani în cămine”, „să nu mai fie mucegai şi igrasie în sălile de curs”. Cereau şi demisia rectorului Universităţii Bucureşti, domnul cu impactul implementării.

Poate că studenţii exagerau, cînd îi scriau lui Klaus Iohannis că sînt cazaţi în „focare de infecţie”, că „plouă în sălile de curs”, că ei şi dascălii lor „îşi riscă sănătatea şi chiar viaţa cînd vin la facultate”. Aşa sînt tinerii, mai înflăcăraţi, mai puţin dispuşi la compromisuri. Vor şi săpun lichid, nu doar hîrtie igienică. Poate au înflorit situaţia, pe ici, pe colo, să atragă atenţia, dar nimeni nu s-a dus să verifice. Nimeni. S-a schimbat ceva? Nu. A venit primăvara. S-a făcut cald în amfiteatre.

Aşadar, avem „capacitatea, forţa şi determinarea să organizăm mari evenimente”, putem face rost de banii necesari, deşi pînă şi lui Ţiriac i se par „cheltuieli importante”. Dar nu sîntem în stare să organizăm evenimente mici, cum ar fi mersul la WC, între orele de curs. Hîrtia igienică e laser, frate! Nici nu e de mirare că ne abţinem pînă în 2021 de la a demonstra lumii ceva.

Peste şase ani, studenţii revoltaţi de azi vor fi devenit adulţi rezonabili. În locul lor vor veni alţii, cu aceleaşi pretenţii de igienă.

În vizită la Berlin, preşedintele Iohannis a vorbit despre exodul „creierelor”: „Sistemul nostru educaţional este relativ performant, dar o ţară ca România are o problemă dacă părţi semnificative din forţa de muncă foarte calificată pleacă”. E o problemă, da. Dar Universiada o va rezolva. Studenţii noştri vor fi mai pregătiţi fizic, mai rezistenţi la efort, mai serios antrenaţi. Nu vor mai pleca din ţară oricum. Vor alerga mîncînd pămîntul.