O victimă a modei

În lipsa avansării, Ilie Năstase trebuie să poarte vechea şi demodata uniformă de general-maior

Ilie Năstase are o problemă. N-a îndrăznit să vorbească despre ea cu preşedintele ţării, la meciul de Cupa Davis de la Sibiu. Dar, imediat după ce-a […]

În lipsa avansării, Ilie Năstase trebuie să poarte vechea şi demodata uniformă de general-maior

Ilie Năstase are o problemă. N-a îndrăznit să vorbească despre ea cu preşedintele ţării, la meciul de Cupa Davis de la Sibiu. Dar, imediat după ce-a ieşit din ambuscada etichetei, a răbufnit în presă. „Nu cred că domnul Iohannis cunoaşte cazul meu, anume că n-am mai fost înaintat la gradul de general-locotenent”.

Problema fostului tenisman durează de anul trecut, de la Ziua Naţională. „Din cîte ştiu, trebuia să fiu avansat în grad o dată cu Anghel Iordănescu. Însă domnul Traian Băsescu n-a vrut. Are el ceva cu mine!”, a explicat Ilie Năstase la vremea respectivă. Dizgraţiatul s-a consolat cu speranţa că, în ciuda nedreptăţilor, ştaiful va triumfa la sfîrşit: „Poate următorul preşedinte este unul mai cu clasă, mai educat!”.

La prima vedere, ai crede că fostele glorii ale sportului se află într-o competiţie numai a lor: cîştigă cine are mai multe grade şi stele pe umăr. Dar nu, asta e o judecată pripită! Ilie Năstase nu suferă, superficial, după avansare în sine, după recunoaştere, după onoruri şi măriri. Nu suferă, meschin, după pensia de cadru în rezervă, pe care susţine c-o donează lunar. Deşi soldaţii nu se îmbracă de la Prada, el suferă după uniformă. E un fel de victimă a modei: „Îmi place să port haina militară!”.

Iar anul ăsta, din raţiuni de curente şi tendinţe, nu se poate duce în tribune la Wimbledon îmbrăcat cu tunica retro de general-maior, pe care a purtat-o şi anul trecut. Ce-ar crede lumea despre el? Anul trecut, ziarele britanice au comentat că arată „ca un dictator sud-american”. Acum, efectul de surpriză fiind consumat, Năstase riscă să treacă neobservat.

Ce-i de făcut? Soluţia nu se află la Cotroceni, ci la MApN. În sprijinul fostelor glorii amatoare de ţinute militare, Armata trebuie să-şi deschidă propriul magazin de suveniruri, aşa cum au cluburile sportive. Să pună la dispoziţia fanilor trese, decoraţii, tricouri cu chipul soldatului necunoscut sau cu „I Love Deveselu”, treninguri cu vipuşcă, uniforme de diverse mărimi, imprimate pe spate cu numărul şi numele lui Eremia Grigorescu, Averescu, Dragalina. Să aibă Ilie Năstase „outfit”-uri pe alese.

Să aibă şi uniforme de cocteil, pentru mers la restaurant. Uniforme „smart-casual”, pentru ocaziile cînd Ilie Năstase exprimă judecăţi de valoare despre Simona Halep. Uniforme de camuflaj, pentru zilele petrecute în Parlament. Uniforme vintage, din Primul Război Mondial şi din Al Doilea Război Mondial, ambele pierdute în faţa americanilor, în bătăliile de la Cleveland şi de la Bucureşti.

Pînă la urmă, Ilie Năstase nu cere prea mult. Nu cere un TAB de serviciu, să se plimbe cu el prin faţa băncii tehnice a lui Iordănescu. Cere nişte ţinute adecvate statutului său de legendă mondenă. Just? Just! Doar n-o să-l lăsăm să defileze în creaţiile altor designeri, să-l confunde lumea pe el, ditamai generalul, cu un particular.