Vă rugăm, nu sechestraţi iarba!
Administratorul Naţional Arena a luat ostatic gazonul şi ameninţă că-l ofileşte, dacă Primăria Bucureşti nu-şi achită restanţele Metodele clasice de presiune – cu pistolul la tîmplă, cu piciorul în uşă, cu uşa-n nas, cu dinamita pe piept etc, etc -pălesc […]
Administratorul Naţional Arena a luat ostatic gazonul şi ameninţă că-l ofileşte, dacă Primăria Bucureşti nu-şi achită restanţele
Metodele clasice de presiune – cu pistolul la tîmplă, cu piciorul în uşă, cu uşa-n nas, cu dinamita pe piept etc, etc -pălesc în comparaţie cu metoda UTI: cu iarba de gît. Compania lui Tiberiu Urdăreanu a obţinut, în august, contractul de întreţinere a Naţional Arena. La jumătate de an distanţă, ameninţă Primăria Bucureşti că va comite erbicid! Va lăsa iarba să se moară, dacă nu-şi încasează banii la timp. Ei, ce ziceţi? O lasă să degere în umbră, să putrezească lent, în chinuri fotosintetice.
Deja se instalează panica, nu? Parcă şi vezi cartofii crescînd în brazde! Probabil echipajele cu sirene, stropitori şi cernoziom sînt deja pe drum, să resusciteze firicelele. După cum am aflat cu toţii din experimente cu public, gazonul reprezintă o raritate în flora României. E o specie mai periclitată decît floarea-de colţ sau papucul-doamnei. „Meciurile de fotbal programate pentru 2015 pe Arena Naţională ar putea fi anulate, dacă PMB nu-şi respectă obligaţiile faţă de furnizorii de servicii”, susţin cei de la UTI, într-un comunicat.
Nu e un secret că anii extravaganţelor urbanistice au trecut, iar Primăria Bucureşti stă prost cu lichidităţile. În campania de prezidenţiale, primarul Oprescu solicita, în public, bani de la ministrul Sănătăţii, pentru plata datoriilor spitalelor din Capitală. Tot în campanie, Oprescu a cerut şi a obţinut fonduri de la Guvern, pentru achitarea datoriilor istorice la furnizorii de apă caldă. Acum se pare că a întîrziat plăţile pentru iarbă. „Am şi eu frînarii mei!”, s-a apărat edilul. Ca să nu mai vorbim de puzderia de acari!
Pentru întreţinerea Naţional Arena, Primăria Bucureşti s-a angajat să achite 7,5 milioane de euro, pentru patru ani. Adică 156.000 de euro pe lună, o cheltuială greu de amortizat la ritmul în care se joacă fotbal şi se cîntă rock pe la noi. Iar lansări de candidaţi pe stadion nu se organziează decît din cinci în cinci ani. Cît despre preţul stadionului, 240 de milioane de euro, nici o nădejde! Va fi amortizat în 200 de ani. Nu e un interval atît de plictisitor cum pare. Brazilienii vor amortiza costul unui stadion de la Mondial, „Mane Garrincha”, abia peste o mie de ani. La urma urmei, merită efortul, nu e obligatoriu ca investiţiile necesare unei capitale să fie şi profitabile.
Contractul pentru administrarea rezervaţiei naturale cu gazon Naţional Arena a fost atribuit prin licitaţie deschisă, la care s-a prezentat un singur ofertant. E drept, un ofertant cu experienţă. UTI e abonată veche la contracte pe bani publici. Cu Primăria Capitalei are o înfloritoare legătură de business, din care a obţinut sute de milioane de euro, şi în mandatul lui Videanu, şi în mandatele lui Oprescu.
Acum UTI reclamă plăţi neonorate în valoare de 750.000 de euro. Nu e o sumă uriaşă, dar campionatul stă să înceapă. E un moment propice să ameninţi că-i dai fotbalului cu terenul în cap. UTI nu e genul de rechin care să glumească pe tema asta! În decembrie, pentru o datorie mai mică, în jur de 400.000 de euro, a pus sechestru pe calea de rulare a avioanelor şi pe parcarea avioanelor de la Aeroportul Internaţional din Cluj.
E dreptul companiei să-i ceară Primăriei Bucureşti să respecte înţelegerea. Contractul e contract, chiar dacă, de la semnarea lui, s-au mai întîmplat unele lucruri. Iar UTI a ajuns să fie percheziţionată de poliţiştii de la Antifraudă, sub suspiciunile de evaziune fiscală şi spălare de bani. Primăria Capitalei va trebui să scoată banul, altfel se trezeşte cu sechestru pe iarbă şi cu lampa de ultraviolete scoasă din priză.
În timp ce prestatorul de servicii UTI cere şi presează, cealaltă jumătate a afacerii, adică statul şi administraţiile locale, tac şi îndură, ca nişte buni încasatori de servicii. De exemplu, UTI a luat de la stat 3,5 milioane de euro pentru modernizarea SEAP, Sistemul Electronic de Achiziţii Publice. Sistemul ăsta modernizat nu prea funcţionează, mai mult ascunde informaţii decît le transparentizează. Asta e concluzia unei analize a jurnaliştilor de la „România Curată”. Credeţi că va cere cineva banii înapoi de la UTI? Sub ameninţarea că altfel nu-i ridică gunoiul, nu-i mătură trotuarul din faţa sediului şi nu-i dă temele din caietul de sarcini?