Domn’ doctor, facem o chetă?

Preşedintele CFR Cluj are o grijă: Judecata de Apoi vine mai repede în Liga 1 decît judecata tribunalelor

Iuliu Mureşan nu e nici primul, nici ultimul şef din Liga 1 care prezice dispariţia fotbalului. „Remarc totuşi că fotbalul nu este […]

Preşedintele CFR Cluj are o grijă: Judecata de Apoi vine mai repede în Liga 1 decît judecata tribunalelor

Iuliu Mureşan nu e nici primul, nici ultimul şef din Liga 1 care prezice dispariţia fotbalului. „Remarc totuşi că fotbalul nu este sprijinit de societate şi că, din acest motiv, atîtea cluburi au intrat în insolvenţă”, a comentat preşedintele CFR Cluj. Curioasă orbire, după 14 ani de condus o echipă, Mureşan a remarcat doar lipsa de sprijin a societăţii. N-a remarcat, de pildă, finanţarea de la Consiliul Local Cluj-Napoca, o finanţare la limita legii, inclusiv în anii de criză economică.

Motivele pentru care societatea ar trebui să pună umărul la fotbalul profesionist sînt de la sine înţelese. Domnul Mureşan nu simte nevoia să revină asupra lor. Dar merită să le enumerăm. Să ne amintim că fotbalul a reprezentat, în ultimele două decenii, un model toxic de afacere, de discurs, de succes. A funcţionat pe bază de „tunuri” şi „inginerii”. A uzat de „premierea” sau, după caz, de insultarea adversarilor, ca mijloace pentru atingerea obiectivelor. A instituţionalizat gaşca şi s-a autoguvernat pe baza unui dispreţ total faţă de reguli. Metodele astea de a sfida şi de a dribla legea nu le-a inventat fotbalul. Dar nici nu le-a descurajat. E drept că şefii CFR Cluj au pozat în altceva, o vreme. Au avut un discurs decent, s-au recomandat drept campioni ai manierelor occidentale. Bun şi atît, dar insuficient. Nu poţi cere sprijinul societăţii în schimbul promisiunii că te porţi civilizat.

„În curînd va dispărea şi fotbalul, cum s-a întîmplat şi cu industria!”, se plînge şeful CFR Cluj. Şi ce s-a întîmplat, mai exact, cu industria? A fost luată în stăpînire de un trib capitalist care a aşteptat ca statul să-i dea, statul să-i facă, statul să-i şteargă arieratele, statul să-i ieftinească gazele, să-i concesioneze terenurile, să-i acorde facilităţi şi să nu-i ceară socoteală la urmă. Exact genul ăsta de investitori privaţi asistaţi social a prins culoar şi în fotbal. În punctul ăsta, Mureşan are dreptate: există o asemănare, mergînd uneori pînă la coincidenţă, între „artileriştii” din industrie şi cei din Liga 1.

Aşa s-a ajuns la „atîtea cluburi care au intrat în insolvenţă”. Nu societatea perfidă a cheltuit banii din Liga Campionilor de la Oţelul sau de la CFR Cluj. Nu societatea a prăduit Dinamo sau Rapid. Penuria de „tunuri” a dus la seceta din conturile echipelor. Va trece şi asta. Nu dispare industria, ci un mod prea dezinhibat de a face afaceri. Nu dispare fotbalul, dispar asocierile parazite şi industriile conexe fotbalului. Laţul care se strînge anunţă doar Apocalipsa după patroni.

„Nu există un climat care să încurajeze firmele să investească!”, susţine Iuliu Mureşan. În cazul CFR Cluj, climatul ăsta se referă la un parc, unde potenţialii investitori ar vrea să construiască altceva decît baze sportive. Dacă s-ar risipi norii din Consiliul Local, ar ieşi soarele şi ar schimba clima pe strada clubului din Gruia.

Cînd şefii de la CFR Cluj dau vina pe societate pentru că nu are aceleaşi priorităţi ca ei, e ca şi cum Bonnie şi Clyde le-ar reproşa bancherilor că nu-i susţin. Care-i urgenţa? Cînd Cadu i-a scos patru dinţi lui Milanov, Mureşan a dat un diagnostic optimist: „Vă spun ca medic, în două săptămîni va juca! Noi ar trebui să ne plîngem de accidentări!”. Acum se plîng de „subţirimea loturilor”. Normal. Copiii care visau să devină fotbalişti au dat la Stomatologie.