Ultimii obleţi de cristal

Început furtunos, Dosarul „Mită pentru arbitri” s-a încheiat silenţios. Pentru că, între timp, zornăitul cătuşelor a ajuns un fel de zgomot de fond 

Printre „picioarele elefanţilor” care se perindă acum la audieri, inculpaţii din fotbal par „nişte porţelanuri”, vorba lui […]

Început furtunos, Dosarul „Mită pentru arbitri” s-a încheiat silenţios. Pentru că, între timp, zornăitul cătuşelor a ajuns un fel de zgomot de fond 

Printre „picioarele elefanţilor” care se perindă acum la audieri, inculpaţii din fotbal par „nişte porţelanuri”, vorba lui Rudel Obreja, nişte peşti de sticlă din epoca TV-ului cu tub cinescop. Acum aproape şase ani, cînd s-a declanşat ancheta din Dosarul „Mită pentru arbitri”, Corpodean, Gheorghe Constantin, Penescu erau mediatizaţi ca nişte superstaruri. Stenogramele, plimbatul cu duba, mascaţii, cătuşele acoperite cu sacoul – atunci ne uitam la ele cu privirea proaspătă cu care vedeam primul film 3D.

După şase ani, şi-au pierdut din puterea de fascinaţie. Am văzut atîtea. Corupţii din fotbal ni se dezvăluie în adevărata lor statură, sînt ultimii obleţi de cristal din lanţul trofic al hrăpăreţilor din boxă. Judecătorii care pitesc sutele de mii de euro după borcanele cu murături fac să pălească momeala de 15.000 de dolari, primită de Corpodean „în două tranşe”, conform referatului procurorilor. Lăzile cu şampanie rose comandate de Vasile Avram bat la scor cele „şase sticle de vin şi una de whisky” pretinse de fostul arbitru internaţional.

Nivelul şpăgilor menţionate în dosar, 5.000 de dolari, 3.000 de dolari, 2.000 de dolari, i-ar face să rîdă pe martirii versaţi de pe scările Parchetului. Acum defilează pachidermele din jungla capitalistă, cei anchetaţi că au furat un judeţ întreg, un portofoliu ministerial, una sau mai multe ramuri ale economiei. Vremea plicurilor a trecut. A venit vremea „plăcintelor”, „spitalelor” şi „internărilor”.

Fotbalul se poate făli, totuşi, că a spart gheaţa. A fărîmat primele bibelouri, aparent intangibile. E un domeniu vizibil, popular, învechit în rele, care nu respecta decît legea tăcerii. Dosarul „Mită pentru arbitri”, geamănul cu fluier al Dosarului Transferurilor, s-a încheiat într-un anonimat explicabil, dar nemeritat. Foşti patroni de club ajunşi după gratii am mai văzut, veţi spune. Da, dar iată că şi arbitrajul îşi aduce modesta contribuţie la palmaresul penal al campionatului. Un fost şef al CCA a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare. Cinci foşti arbitri au primit în total 16 ani de închisoare cu suspendare.

Justiţia are limitele ei. Aplică legea, dar nu poate repara dauna imensă, distrugerea FC Argeş. Nu-l poate obliga pe Corpodean să demisioneze din fruntea AJF Alba. Nici nu le poate interzice oamenilor de fotbal din Alba să-l realeagă pe Corpodean, să „facă politica fotbalului” dintr-un judeţ întreg, cum se lăuda într-un interviu. Justiţia nu poate decît să destructureze aranjamentele din vitrină şi să distrugă porţelanurile, în speranţa că cioburile aduc noroc.