Clubul-strigoi şi autorităţile-fantomă

Patriotism local extrem! În concurenţă cu DNA Iaşi, foştii şefi ai SC Vaslui anchetează pe cont propriu activităţile paranormale din conturile echipei.

SC Vaslui a dispărut din Liga 1, fie-i insolvenţa uşoară! Dar s-a întors, invocată de procurori, să-i bîntuie […]

Patriotism local extrem! În concurenţă cu DNA Iaşi, foştii şefi ai SC Vaslui anchetează pe cont propriu activităţile paranormale din conturile echipei.

SC Vaslui a dispărut din Liga 1, fie-i insolvenţa uşoară! Dar s-a întors, invocată de procurori, să-i bîntuie pe foştii săi şefi. După ce bietul Casper galben-verde a ajuns să fie anchetat de DNA, fostul finanţator şi fostul preşedinte s-au ambiţionat şi au demarat propriile lor anchete. Se cotonogesc cu toporul dovezilor prin ziare şi pe Facebook. Greu de crezut că, la un moment dat, Adrian Porumboiu şi Ciprian Damian au colaborat în cea mai tradiţională armonie naş-fin.

Cu cît se ceartă mai amarnic, cu atît devine mai evidentă încîlceala din conturile echipei. Nu e nevoie doar de o anchetă, ci de o ditamai exorcizare! Prea multe fapte stranii: poltergeist cu firme şi acţiuni, dispariţia registrelor contabile, absenţa controalelor la club. Şi, partea cu adevărat exasperantă,  SC Vaslui nu este singurul club plin de mistere din fotbalul românesc.

Pînă la finalizarea anchetei DNA Iaşi, avem dreptul să ne punem cîteva întrebări. Dosarul respectiv ar fi apărut şi dacă Adrian Porumboiu rămînea la conducerea clubului moldovean? E o întrebare întemeiată pentru că, după cum aţi putut afla şi din paginile Gazetei, echipa SC Vaslui a fost ocolită de orice imixtiune a autorităţilor statului, timp de 9 ani. Între 2004-2013, nici Fiscul, nici Inspecţia Muncii, nici Curtea de Conturi, nici alte inspecţii n-au tulburat liniştea echipei.

Singura iniţiativă de acest gen a fost amînată, timp de trei ani, şi a fost reluată la o lună după ce Porumboiu s-a retras de la club.

Şi încă o curiozitate. Legea 544 / 2001 prevede că orice informaţie despre încălcări ale legii de către instituţiile statului este de interes public. Avem, aşadar, dreptul să ne întrebăm şi să obţinem răspunsuri de cîte ori apar suspiciuni că un club de fotbal are regim de protejat al sistemului. Aplică instituţiile statului legea şi în cazul SC Vaslui? Şi în cazul celorlalte cluburi de fotbal, cu şefi puternic ancoraţi pe plan local sau pe alte planuri?

Într-un interviu din 2014 pentru Ziare.com, fostul şef ANAF, Sebastian Bodu avertiza asupra „imunităţii fotbalului” în faţa legii. Pe de o parte, şefii de cluburi „s-au crezut de neatins”. Pe de altă parte, funcţionarii statului au ezitat să-i tragă la răspundere, susţine Bodu, fiind „foarte atenţi la ideile şefului”. „Dacă şeful nu doreşte să se ancheteze ceva, atunci funcţionarii nu o fac” sau „o fac prost”, de mîntuială.

„Funcţionarii au fost învăţaţi să trăiască în teamă”, iar de teama lor au beneficiat, printre alţii, aleşii locali şi afaceriştii legaţi de fotbal. Afacerişti care cer fără frică subvenţii, pămînturi în concesiune, reduceri de TVA de la agenţiile statului.

Sau obţin în justiţie titlul de „calamitat” şi despăgubiri de zeci de milioane de euro. Dacă statul nu plăteşte, îl critică şi bat din picior. Fotbalul reprezintă o felie din afacerile lor, parcela încă „de neatins”, ferită, din motiv de superstiţie birocratică, de braţul lung al legii.

Misterul din conturile cluburilor se risipeşte doar după anchete de la centru, după ce primarul e arestat sau după ce finanţatorul-vedetă se retrage de la echipă. Finanţele Ceahlăului a ajuns obiect de studiu pentru comisarii de la Bucureşti, nu de la Piatra-Neamţ. După ce Paszkany a cedat rolul de „majoritar”, statul român a constatat cu stupoare că are de recuperat 11 milioane de euro datorii de la CFR Cluj. Teama paralizantă a funcţionarilor trece, iată, doar cu descîntec pentru deochi de la Bucureşti.

Bodu se referea la anii cînd cluburile pierdeau urma datoriilor către stat prin scindarea societăţilor. Dar perioada aceea nu e atît de departe. Iar în unele cazuri, se pare că nici nu e nevoie de scindarea societăţilor, doar de orbirea temporară a autorităţilor. Asta e concluzia care ne va bîntui pe noi, restul, în urma războiului dintre Porumboiu şi Damian, pe axa Gutenberg-Zuckerberg. Dacă nu era vorba de o echipă de fotbal, ci de un om? Cum procedau autorităţile locale? Declarau mortul vinovat din oficiu şi îi lăsau pe cei doi să se tachineze la infinit cu acuzaţii de crimă?!