Iordănescu se reinventează
Selecţionerul se pozează cu Ancelotti pentru a recupera timpul pierdut în politică
Ca orice vedetă care se respectă, Anghel Iordănescu se reinventează. Madonna pozează pe cruce, maneliştii concurează pentru Eurovision, aspirina îşi schimbă numele, iar selecţionerul se fotografiază umăr la […]
Selecţionerul se pozează cu Ancelotti pentru a recupera timpul pierdut în politică
Ca orice vedetă care se respectă, Anghel Iordănescu se reinventează. Madonna pozează pe cruce, maneliştii concurează pentru Eurovision, aspirina îşi schimbă numele, iar selecţionerul se fotografiază umăr la umăr cu Ancelotti. Miza excursiei de studii la Real Madrid asta este: să ne aducă aminte că, înainte de a fi politician, afacerist, candidat la primărie, director tehnic şi mobilă de comandă în FRF, Iordănescu a fost antrenor.
Întoarcerea în timp a ajuns chiar un pas mai departe decît spera Generalul: „Ancelotti m-a întrebat la stadion dacă îmi amintesc cînd m-a bătut şi nu ştiam la ce se referea!”. Se referea la finala cu Milan, din ’89, cînd italianul era jucător, iar Iordănescu antrena Steaua. Ce vremuri! Ce secol! Ce memorie!
Oficial, Iordănescu se află la clubul spaniol în cadrul unei „acţiuni de colaborare tehnică”. Acţiunea constă în statul pe margine, la antrenamentele şi la meciurile oficiale ale madrilenilor. Care-i scopul perfecţionării profesionale în loja „galacticilor”? Să „fure” meserie? Foarte frumos că, după două cariere strălucite în fotbal, selecţionerul consideră că mai are tactici de aprofundat. Dar ce anume l-ar putea învăţa Ancelotti pe Iordănescu, spectatorul din banca întîi? Cum să antreneze o echipă de club?
„Secunzii” lui Iordănescu, da, ar avea ce învăţa din stagiile la marile cluburi. Viorel Moldovan mărturisea, pe un post TV, că e interesat de „modul de gestionare a unui grup de vedete”. O fi ştiind ceva în plus faţă de noi despre „naţionala” României. În ceea ce-l priveşte pe selecţioner, e puţin probabil că, după cîteva zile de tras cu ochiul, îşi va schimba stilul care l-a consacrat. Din afară, periplul lui madrilen seamănă leit cu o campanie de imagine. O acţiune de rebranduire. Iordănescu a pornit în turneu prin fotbalul mare, pentru a-şi recupera credibilitatea ca antrenor. Şi-a pus la treabă reflexele dobîndite în politică. Dă mîna cu Ancelotti, se pozează cu juniori români legitimaţi la Real Madrid, comentează despre Cristiano Ronaldo. Acelaşi Iordănescu, acum într-un nou anturaj, mai strălucitor.
Nici dacă ar fi fost plimbat cu trăsura de Prinţul Charles nu beneficiam de atîtea detalii flatante. Comunicatul Federaţiei precizează că vizita lui a fost consemnată şi de site-ul clubului spaniol. Aşadar, selecţionerul îşi poate trece liniştit pe afiş „Garantat Real Madrid”.
După toată această infuzie inutilă de importanţă, ne alegem cu un gust amar. Iată, pînă şi antrenorul secolului trecut face figură de suporter printre VIP-urile Champions League. Un suporter faimos, dar atît. Între fotbalul nostru şi fotbalul mare nu există comunicare de la egal la egal nici măcar cînd e vorba despre cei mai buni dintre cei buni. Cu cît forţăm nota familiară, cu atît sare în ochi diferenţa de nivel.
Pentru imaginea lui Iordănescu, şedinţa foto pe iarba de la Madrid ar putea fi folositoare: o bulă de aer european într-un nor de praf românesc. Pentru moralul fanilor „naţionalei”, ipostaza selecţionerului de ucenic în curtea granzilor nu reprezintă vreun balsam. Nu e nici vreo dramă. E doar uşor caraghios. Bine că n-au făcut schimb de sacouri şi nu i-a cerut autograf lui Ancelotti!
Degeaba sîntem pe locul 15 în topul FIFA, degeaba avem în buzunarul de la piept calificarea la Euro 2016. Tot în deschidere cîntăm. Selecţionerul a avut nevoie să vadă cu ochii lui, să-şi reîmprospăteze priza la adevăr: „Cu regret, nu cred că putem avea un român la Real Madrid!”. Asta e vestea rea. Vestea bună e că, dacă am avea, staff-ul „naţionalei” ar şti să-l gestioneze.