Plimbaţi-o pe Halep prin toată ţara!

Operaţiunea „Apa şi săpunul” la Galaţi: autorităţile igienizează vestiarele patinoarului, în cinstea meciului de Fed Cup

În octombrie, federaţia de tenis a ales Patinoarul Dunărea din Galaţi drept loc de desfăşurare pentru meciul de Fed Cup cu Spania, programat la […]

Operaţiunea „Apa şi săpunul” la Galaţi: autorităţile igienizează vestiarele patinoarului, în cinstea meciului de Fed Cup

În octombrie, federaţia de tenis a ales Patinoarul Dunărea din Galaţi drept loc de desfăşurare pentru meciul de Fed Cup cu Spania, programat la începutul lui februarie. „Vrem ca echipele noastre să ajungă în cît mai multe oraşe din România”, a explicat George Cosac, şeful FRT.

Conceptul se numeşte „turism sportiv”, ne-a lămurit, în paginile Gazetei, şi Mihai Istrate, administratorul patinoarului din Galaţi. Într-un oraş unde „industria nu funcţionează”, „cînd vine vorba de sport totul se schimbă în jurul unui astfel de eveniment”. Oare aşa să fie? Totul se schimbă sau doar pigmentul, de la bleu scorojit la albastru de Prusia spălăcit?

Spectacol de sunet, lumini şi igienă

Patinoarul Dunărea a găzduit şi gale de box, de K 1, concerte, tîrguri, acum meciuri de tenis. În curînd, cum glumeau gălăţenii pe forumuri, „va ţine loc şi de cinematograf, că tot nu avem”. Despre pregătirile de meci, aţi putut citi în reportajul colegilor mei Roxana Fleşeru şi Răzvan Luţac. Organizatorii locali au rezolvat cu brio problema porumbeilor, care se cuibăriseră sub acoperiş. „Ne-am chinuit mult cu ei, au fost chemaţi experţi columbofili!”, au declarat gospodarii arenei construite în ’71.

Gheaţa a fost spartă manual şi cărată cu maşina departe, probabil pe drumurile judeţene desfundate. „Dacă vine viscolul şi e greu de ajuns la Galaţi?”, l-au chestionat reporterii Gazetei pe Cosac. „Ar fi culmea să se blocheze ţara chiar atunci!”, a răspuns el. Culmea, într-adevăr. Pînă şi soarele se roteşte după calendarul FRT, iar vîntul se opreşte la graniţă, dacă n-are ţidulă de la Cosac.

Echipa de hochei a fost expediată în cantonament la Miercurea-Ciuc. FRT va aduce sunetul şi luminile, cu împrumut, şi va organiza pe genunchi, în următoarele trei săptămîni, licitaţia pentru achiziţionarea şi montarea suprafeţei de joc. Autorităţile gălăţene au alocat pe hîrtie bani pentru instalaţie de iluminat şi sistem de sonorizare, dar, în trei luni, dintre care una ocupată cu Sărbătorile, n-au izbutit să facă licitaţia.

Dirijorul local Istrate susţine optimist că spoiala se derulează conform graficului, „terminăm chiar mai devreme”. Apoi eliberează ultimul porumbel pitit printre schelele minţii. „Mai avem puţin de lucru la igienizarea vestiarelor!”, a spus el, citat de cotidianul local „Viaţa Liberă”. Le igienizăm, nu-i aşa? Şi ne mai şi lăudăm cu asta!

Iată cum se traduce în româneşte „conceptul de turism sportiv”: igienizăm numai în caz de forţă majoră, cînd joacă Halep la Galaţi. Pe lîngă alte aşteptări care i-au fost trîntite pe umeri, fata asta trebuie să promoveze şi lupta cu igrasia din bazele sportive. Asta e, Simona, sacrifică-te, pentru binele nostru al tuturor. Lasă turneele şi porneşte în turul grădinii carpatine.

Strictul necesar de pe ultima sută

Dacă Patinoarul Dunărea ţine loc de orice în Galaţi, de viaţă socială şi culturală, dacă tenisul ţine loc de industrie, Halep ţine loc de agent sanitar şi factor civilizator. Ar trebui plimbată pe la oraşe şi sate, cu racheta în mînă. Iar în urma ei, ca după fetiţele Powerpuff, ar înflori asfaltul pe drumurile judeţene, ar creşte ţevile de canalizare, şcolile s-ar conecta la Internet, toaletele din spitale ar sclipi de curăţenie, în vestiarele cluburilor sportive ar apărea „mobilă corespunzătoare, masă de masaj, canapele, tot ce trebuie”.

Deja ne e familiar modelul. Atît de familiar că nici nu-l mai băgăm în seamă. Ne infectăm de la săpunul din spitale, ne vindecăm, mergem mai departe, pînă la proxima groapă săpată de Dorel. Am fi în stare de lucruri măreţe, dacă nu ne-am poticni de lucrurile de bază. De strictul necesar. Prin tradiţie, avem parte de el doar pe utlima sută, în ceasul al treisprezecelea. Cumpărăm avioane F16, dar nu reuşim să le dăm abecedare copiilor.

În ritmul ăsta, o s-ajungem şi noi s-avem focoase nucleare, dar să intrăm în criză de apă potabilă. Organizăm gale de tenis într-un oraş unde „industria nu funcţionează” (acum avem o idee şi de ce nu funcţionează: găleata cu mop nu se mişcă singură) şi aşteptăm ca „totul să se schimbe”. Cel mult, se va schimba, pentru o vreme, moralul localnicilor.

Însă ar fi nevoie de un cataclism cosmic pentru ca gospodarii sportului din Galaţi să igienizeze Patinoarul Dunărea şi în restul timpului, cînd e folosit pentru patinaj şi hochei. Să-l igienizeze, nu să-l picteze cu foiţă de aur! Să-l facă prietenos pentru public şi pentru sportivi. Să schimbe scaunele vechi de 30 de ani. Cît despre acoperişul ruginit, dacă n-ar veni Halep, ce rost ar avea să-l dai cu vopsea? Doar aşa, de faţadă, de-un moft, de ochii lumii?