Cînd copiii cad în cap pentru nota la sport

Mai multe ore de educaţie fizică în şcoli! Mai multe şanse să pleci cu ambulanţa de la ore!

„Elevii bucureşteni beneficiază de condiţii la nivel european, de laboratoare, săli de sport, cabinete medicale complet utilate”. Este constatarea primarului Capitalei, la […]

Mai multe ore de educaţie fizică în şcoli! Mai multe şanse să pleci cu ambulanţa de la ore!

„Elevii bucureşteni beneficiază de condiţii la nivel european, de laboratoare, săli de sport, cabinete medicale complet utilate”. Este constatarea primarului Capitalei, la începutul acestui an şcolar. Să nu lăsăm adevărul să strice un slogan bun, nu?!

Elevii de la Şcoala Nr. 146 „I.G.Duca” din Bucureşti fac orele de educaţie fizică pe hol, în condiţii de nivel subsaharian. Ministerul Educaţiei n-ar fi anchetat asta dacă nu se întîmpla un accident: o fetiţă de 13 ani s-a rănit în timpul orei şi a fost transportată la spital. Şcoala respectivă are camere video montate pe holuri şi, probabil, înregistrările ar trebui să ne lămurească dacă eleva a fost bruscată de profesor sau nu. Dar, chiar şi fără acest imbold pedagogic medieval, la ce să te aştepţi cînd elevii sar calul pe ciment? La articulaţii sănătoase?

Părinţii ştiau. Ei au un cuvînt de spus în ceea ce se întîmplă în şcoli, dar ezită să-l spună. Sînt şi ei, la rîndul lor, victimele aceluiaşi sistem de educaţie pe care nimeni nu s-a încumetat să-l schimbe din temelii. „Ştiu de mult de orele de sport ţinute pe holul şcolii. Am vrut să merg la şcoală, dar fiica mea nu m-a lăsat, pentru că nu vroia să-i fie micşorată nota!”, le-a spus tatăl copilei accidentate reporterilor de la Realitatea TV. La ce bun să ai discernămînt, la ce bun să fii adult, cînd accepţi că o notă e mai importantă decît sănătatea? De dragul mediei generale, părinţii din România se tem să-şi protejeze copiii. Abia după ce vine ambulanţa, se dezmeticesc. Ştiau, dar copilul nu i-a lăsat să acţioneze. Copilul e de vină.

Copilul nu e de vină niciodată. Şi, dacă ar fi să-l ascultăm pe învăţătorul din „Bani de buzunar”, al lui Truffaut, copiii ar trebui să primească drept de vot. Pentru că, oricum, cele mai multe promisiuni electorale îi privesc direct pe ei. Guvernul Ponta a bătut monedă pe cele patru ore de educaţie fizică pe săptămînă. Asta a fost ideea lui maximă în materie de reformă în educaţie. Nici un ministru nu şi-a pus întrebarea de bun-simţ: oare există condiţii decente pentru ora de sport în toate şcolile din România? De ce să se întrebe? De ce să asigure strictul necesar, cînd pot da lovitura de imagine şi atlfel?

Guvernul chitit pe sport a promis infrastructuri mirobolante, olimpice, polivalente, de cinci stele, dar n-a promis că va construi şcoli. Şi se pare că de asta este, întîi şi întîi, nevoie. La nivelul ăsta ne aflăm, tindem spre pragul minim al civilizaţiei. Trebuie să mai construim şcoli, să le igienizăm şi să le încălzim pe cele pe care le avem şi apoi ne mai gîndim ce s-ar mai potrivi în peisaj.

Sala de sport din interiorul Şcolii „I.G. Duca” a fost transformată în sală de clasă, ca soluţie de avarie pe termen nelimitat, pentru numărul prea mare de elevi. Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti nu vede care-i problema. „Şcoala poate funcţiona şi fără sală de sport. Orele se ţin într-o sală improvizată. Şcoala este construită înainte de război”, a spus purtătorul de cuvînt al ISMB. Aşadar, şcoala veche e de vină. „Sală improvizată” sună mai emancipat decît „hol”, cu noroiul de pe ghete şi cloramina subînţelese.

Megacomplexul sportiv de peste 90 de milioane de euro, anunţat de Primăria Capitalei, nu va schimba nimic din felul cum se fac orele de sport în Şcoala nr. 146 din Sectorul 5. Să zicem că asta e treaba Primăriei de sector. Trei ani şi trei „Vanghelioane” au trecut de cînd s-au efectuat ultimele îmbunătăţiri la „I.G. Duca”: a fost reparat acoperişul şi amenajat terenul de sport. Şi atît. Gata! E nevoie de mai mult, de mai bine?

„Condiţiile de nivel european” în şcoli reprezintă excepţia. Prin condiţii înţelegîndu-se nu doar baza materială, cît mai ales oamenii implicaţi în procesul de educaţie: părinţi, dascăli, primari, Guvern. Iar în procesul ăsta, ora de sport reprezintă genul de fir de care, dacă tragi, destrami tot preşul. Şi dai peste muntele de gunoi, agonisit acolo mandat după mandat.

Din precauţie, nu trage nimeni de fir, decît în caz de accident, iar demagogia se ţese cu model popular în continuare.

Politicienii ca Sorin Oprescu se bat cu pumnul în piept de cîte ori inaugurează un petic de normalitate. Ne asigură că deja ne lăfăim la standarde occidentale. Dar elevii fac sport pe hol, iar muntele de minciuni se înalţă. Culmea lui, Chomolungma lui, tocmai a fost depăşită: copiii sînt singurii decidenţi, deci singurii responsabili cînd cad în cap la ora de sport. În rest, nu sesizează şi nu-şi asumă nimeni nimic.

„Şi fiul meu face ora de sport pe hol, la o şcoală din Sectorul 3. Şi el a trecut printr-o întîmplare”, povestea o mamă, citată de Realitatea TV . „Din fericire, fiul meu nu a suferit un accident!”. Da, dar, din păcate, fiul ei şi alţi mulţi elevi sînt în continuare expuşi la toate pericolele care vin o dată cu educaţia fizică şi cu restul orarului.