Premianţii dintr-o clasă de faliţi

Rămasă fără adversari la titlu, Steaua s-a aşteptat la acelaşi lucru în Europa League

În zilele dinaintea meciului cu Aalborg, nu s-a dezbătut meciul cu Aalborg. Adversarul învins la scor de tenis nu mai prezenta interes didactic, aşa că Steaua […]

Rămasă fără adversari la titlu, Steaua s-a aşteptat la acelaşi lucru în Europa League

În zilele dinaintea meciului cu Aalborg, nu s-a dezbătut meciul cu Aalborg. Adversarul învins la scor de tenis nu mai prezenta interes didactic, aşa că Steaua a fost îndemnată să viseze la marşul triumfal spre titlu, primăvara europeană şi hegemonia infinită.

Campionatul intern nestatornic i-a dezvăţat pe roş-albaştri de presiune. CFR are probleme cu banii, patronul Astrei anunţă o dată la două zile că retrage echipa, obiectivul lui Dinamo este ieşirea din insolvenţă, finanţatorul Petrolului a ajuns preventiv după gratii. Nici echipele de pluton nu se simt prea bine. Protectorii lor sînt fie anchetaţi, fie extrem de calculaţi. Totul e pregătit, cu sunet, dosare şi lumini, pentru ca Steaua să hiberneze fericită pe primul loc în clasament. Încă puţin şi discutam dacă n-ar fi mai bine să fie declarată deja campioană, la jumătatea sezonului, să scutim de chin restul concurentelor.

Înfrîngerea din Danemarca e un memento al înfrîngerii cu Ludogoreţ. Steaua s-a aflat, din nou, în faţa unui meci decisiv prea uşor să fie adevărat şi, din nou, a gafat. „N-avem scuze!”, şi-a bătut obrazul Sînmărtean. N-au scuze, au circumstanţe atenuante. Sînt premianţii dintr-o clasă de faliţi. Competiţia internă favorizează ruperea echipelor noastre de realitatea fotbalului mare. Consecinţa acestei stări de fapt este că nu ştim care-i nivelul Stelei, putem spune doar că nivelul ăsta oscilează.

În zilele dinaintea meciului cu Aalborg, Aalborg a fost eclipsată pe cerul Stelei de meteorul Keşeru şi de ploaia de oferte cu multe zerouri din Germania, Rusia şi Italia. Era inevitabil ca atacantul să nu fie afectat de elogii. Să nu fie tentat să îndoaie linguri, să-şi lege şireturile şi să trimită mingi în plasă doar cu puterea minţii şi a impresarului. Aşa că a ratat din cinci metri, pe final de meci. Conform statisticii din Gazeta, şapte ocazii a risipit, şapte! A ratat ca-n Liga 1. De două ori mai mult decît danezii.

Cît despre Gâlcă antrenorul, el tratează fiecare meci la fel, diferenţa o fac elementele naturii. Nu trebuie judecat după rezultate, ci după buletinul meteo. Derutat de înfrîngerea prin alunecare cu Aalborg, a recunoscut că stă la mila vîntului puternic din Portugalia. Danezilor „le va fi greu să cîştige acolo”, speră el. Steaua se află, aşadar, la un uragan distanţă de calificare.

Nu-i poţi cere, totuşi, lui Gâlcă să menţină în stare de alertă o echipă molipsită de letargia Ligii 1. Şi nu e vina lui sau a jucătorilor lui că n-au adversari în lupta la titlu. Steaua a mai avut problema asta şi în alţi ani, doar că acum n-a luat-o deloc în serios. Roş-albaştrii au băut deja şampania de campioni, bulele li s-au urcat la cap şi de acolo au emanat atitudinea superior relaxată şi abordarea mahmură a meciului cu Aalborg, această Chiajna a Nordului.

E drept, Steaua lui Gâlcă a făcut puţini paşi greşiţi. Puţini, dar memorabili. Tehnicianul din Ghencea e genul de pieton care nu ratează nici o gură descoperită de canalizare. Nu e culmea ghinionului, ci a mersului pe jos. Drumul în grupa facilă din Europa League s-a dovedit mai greu decît se aştepta. Iar Gâlcă e un aventurier al suprafeţelor perfect plane, fără surprize, fără capcane.