Cunoscătorul

În replică la trimiterea în judecată în dosarul drepturilor TV, Dragomir vrea să fie el însuşi o instanţă, nu atît morală, cît moralizatoare

Prevestind anunţul trimiterii sale în judecată, în dosarul drepturilor TV, Dumitru Dragomir şi-a exprimat intenţia de a […]

În replică la trimiterea în judecată în dosarul drepturilor TV, Dragomir vrea să fie el însuşi o instanţă, nu atît morală, cît moralizatoare

Prevestind anunţul trimiterii sale în judecată, în dosarul drepturilor TV, Dumitru Dragomir şi-a exprimat intenţia de a reveni în fotbal. „Uşor, uşor, am să încep să mă întorc! O să comentez fotbalul, chiar dacă l-am slujit prea mult şi el m-a trădat”, a spus fostul şef al Ligii, pentru ProTV. În ce fel şi cu ce prejudicii a „slujit” el fotbalul, încă nu ne putem pronunţa, pînă la aflarea verdictului. Cît despre „trădare”, ei bine, să zicem că sînt chit.

Dacă nu s-ar fi reprofilat rapid în emitent de sentinţe la două capete, Dragomir ar fi avut în fotbal doar rolul de inculpat. Adică ar fi fost un oarecare, un inculpat în mulţimea de inculpaţi, urmăriţi penal şi condamnaţi. Nimic ieşit din comun. Grupul celor care îşi dau cu părerea la TV despre campionat nu este nici el restrîns. Dar cîţi au expertiza lui Dragomir în comisioane, tranzacţii cu sediul Ligii, excluderi din fotbal, petreceri cu arbitri şi alte peripeţii?

Trebuie să ştii cînd să te retragi. Aşa se spune. E valabil şi în fotbal. Iar Dragomir, în general, ştie să-şi aleagă momentele. Categoric, momentul cînd eşti trimis în judecată pentru delapidare, evaziune şi spălare de bani nu este un moment propice plecării din fenomen. Dimpotrivă. Reprezintă piuitul de alarmă, beculeţul roşu intermitent că e timpul să începi să revii. Şi să te foloseşti de scutul notorietăţii pe care ţi-o asigură fotbalul.

Cînd eşti chemat în instanţă, trebuie să devii tu însuţi instanţă, dacă ai stofă de supravieţuitor. Nu vinzi clubul, îl ţii la limita subzistenţei, nu te retragi din structuri decît dacă pierzi alegerile şi, chiar dacă le pierzi, trebuie să ai grijă să laşi în urmă un fidel, „un om de fotbal şi un profesionist”, cum îl descria Dragomir pe Iorgulescu.

Ce fel de instanţă este fostul şef al Ligii? Particulară. Pretins pitorescă şi profund toxică. Aşa cum judecătorii decid ce e legal şi ce nu e legal, Dragomir decide cînd să atragă atenţia asupra lui şi cînd să împrăştie cerneala de sepie. De fapt, interesant e tocmai ceea ce nu spune. Excelează în camuflaje orbitoare şi în mistificări asurzitoare. Bate apropouri că ştie tot, fotbal, politică, agricultură, ştie inclusiv ingredientul secret (sarea? piperul? leuşteanul modificat genetic?) din supa primordială, dar nu ni-l spune, ca să nu ne strice pofta de mîncare.

Nu zicerile neaoşe reprezintă fondul personajului, ci faptul că a avut acces în culisele culiselor fotbalului. A făcut multe, a văzut multe, iar în rest a dedus suficient cît să nu dea din casă decît mostre consistente de înţelepciune de colţul mesei. Aşa se explică şi rezistenţa, şi influenţa lui în fruntea LPF.

Spectaculos ar fi să plece din fotbal, nu să se întoarcă, să reîncălzească ceaiul cu aerul cunoscătorului care desface un vin vechi. Chiar nu e palpitant ceea ce crede despre isprăvile urmaşului Iorgulescu la Ligă. E ca şi cum s-ar dedubla în critic al propriei opere: „N-au promis ăştia, după ce m-au dat afară, că în şase luni schimbă tot? N-au făcut nimic!”. Păi, sigur că nu, au învăţat de la cei buni. Noul şef pare să-şi fi atins limitele competenţei după ce i-a vîndut LPF-ului lui Dragomir un teren la suprapreţ. Totuşi, e prematur să-l acuzi pe Iorgulescu fără probe, să spui că n-a făcut nimic. Pînă nu se risipeşte ceaţa din jurul noului contract pentru drepturile TV, nu poţi să te pronunţi nici dacă ai fi profet cu blog.

Pe cine mai judecă instanţa Dragomir? Pe Dănciulescu, pentru că a acceptat „umilinţa” de a antrena Dinamo. Explică specialistul şcolit în campionatul secretarilor de partid: „Va fi aruncat în gura unor elemente care strică atmosfera clubului!”. Vedeţi? Ne ţine în suspans! Nu ne spune care-s „elementele”, ne spune doar că au o cavitate bucală în care ar încăpea pe nemestecate un veteran alb-roşu. Parcă-i o scenă din „Fălci”, filmată în URSS.

Perspectiva lui Dragomir asupra fotbalului nu ţine de prezent, nici de viitor. Ţine de un model expirat istoric, în care „elementele” se luptau între ele cu arme demagogice. Părerile „la cald” ale fostulul şef al LPF sînt de fapt semipreparate în altă epocă şi decongelate în direct. Faptul că timpul n-a curs pentru el, faptul că a rămas şef în fotbal şi după ’89 nu înseamnă că nu e nimic nou sub soare. Că toate şi toţi revin şi că trăim în aceeaşi lume, dar cu mai multe posturi TV.

Ceva s-a întîmplat cu fotbalul nostru, în deceniile cît a fost condus de Dragomir: s-a cronicizat răul. Şi asta e mai presus de orice comentarii.