În slujba arendaşului de oameni

Management slab? Fotbalişti neplătiţi? Criză de bani la Steaua? Nu, criză de vechili.

Jucătorii Stelei i-au cerut antrenorului să dea un telefon fără fir conducerii clubului, să ceară salariile restante. Gâlcă a transmis mesajul mai departe, la şefii clubului, care […]

Management slab? Fotbalişti neplătiţi? Criză de bani la Steaua? Nu, criză de vechili.

Jucătorii Stelei i-au cerut antrenorului să dea un telefon fără fir conducerii clubului, să ceară salariile restante. Gâlcă a transmis mesajul mai departe, la şefii clubului, care au formulat un răspuns sibilinic: îşi vor primi banii după ce Valeriu Argăseală va avea o discuţie cu Gigi Becali.

Tănase şi compania nu şi-au mai încasat banii de două luni. În Liga 1, e răsfăţ să te frămînţi cu firea după o perioadă atît de scurtă. De la şase luni în sus, încep fotbaliştii să ia în considerare soluţia depunerii unui memoriu la LPF. Dar, în condiţiile în care finanţatorul roş-albaştrilor se află după gratii, şi o întîrziere de o zi alimentează neliniştea colectivă.

Problema cu plăţile în valuri e recurentă la Steaua. În 2009, Argăseală îi atenţiona pe fotbalişti să nu facă grevă, „trebuie să înţeleagă că e criză”. În 2010, le bloca salariile, „pînă cînd nu vor arăta altă atitudine”. În 2011, finanţatorul susţinea că a împrumutat bani să achite restanţele salariale. Dar, în ciuda acestui efort, jucătorii tot n-au avut atitudine, „au valoare, dar n-au caracter”. Conducerea Stelei a avut prilejul să fie dezamăgită, în repetate rînduri, de vedetele care nu prestează gratis şi nu sacrifică tendonul pentru culori. La neseriozitatea angajatorilor, fotbaliştii trebuie să răspundă cu seriozitate în teren, că doar sînt profesionişti. Amatorismul rămîne vocaţia exclusivă a managerilor.

Anul trecut, Argăseală anunţa profit: „Sîntem pe profit în 2013, ca şi în 2012. În club au intrat în ultimul an 37 de milioane de euro”. După ce au intrat, banii au dispărut ca măgarii în ceaţă. „Pe lîngă salarii, sînt o grămadă de cheltuieli pe care trebuie să le suportăm!”, explica preşedintele roş-albastru. Conform unei analize a colegilor mei de la Gazeta, cele mai multe dintre aceste cheltuieli au fost ale finanţatorului. De fapt, nu finanţator, ci principal creditor. După ce a împrumutat clubul, Becali a început să-şi recupereze datoria. A băgat în buzunar grosul profitului, banii de la UEFA, din bilete, drepturi TV, vînzările de jucători.

Şi acum Gâlcă se află în situaţia ingrată de a-şi mobiliza echipa, promiţînd că vor veni, la un moment dat, şi salariile. Iar Argăseală face figură de preşedinte care nu se descurcă. Nu e ca Mihai Stoica. „El era unic”, medita cu glas tare Duckadam. „Avem nevoie de un manager. Nimeni nu îl poate înlocui pe MM. El era între jucători şi patron şi între staff şi patron şi apăra clubul cînd era nevoie”. În condiţiile în care este finanţată cum e finanţată, la capriciul jupînului, Steaua nu poate avea nici management modern, nici manager veritabil. Nu funcţionează ca o companie capitalistă, e o alcătuire economică primitivă, preindustrială. E drept, cluburile din Liga 1 care au finanţare privată funcţionează la fel, după acest model securizat de succes pentru aşa-zişii proprietari de echipe.

Regretul lui Duckadam, după „unicul MM”, n-are temei. Cu cît un manager este mai bun, cu atît e mai puţin vizibil. Nu trebuie să intervină, pînă la saturaţie, să urnească şandramaua. Preşedintele Stelei, oricare ar fi el, trebuie să facă tot felul de munci din astea, de instalator, depanator, curier cu bodyguard şi, part-time, vocea a doua în corul Operetei.

Duckadam nu descrie un manager, ci un vechil de moşie, omul de încredere al arendaşului de oameni. Fostul preşedinte se potrivea de minune în acest rol de comunicator pe feudă. Deja nu mai vorbim despre gestionarea unor rezultate şi a unui brand atît de popular în România. Vorbim despre iobăgie sportivă, care imită gros corporatismul şi de pe urma căreia prosperă doar moşierul din celulă.

Oricum ar fi trataţi de conducerea clubului, cu zăhărel sau cu fum de ardei, fotbaliştii Stelei trebuie să are ogoarele pe trei fronturi şi să producă bani, pentru a stinge datoria faţă de finanţator. Măcar nu sînt legaţi de glie.