Propunerea secolului!

Într-un singur loc nu căutase Burleanu un antrenor pentru „naţională”: în coşul lui de gunoi, unde-l aruncase pe Iordănescu 

Imediat după cîştigarea alegerilor la FRF, Răzvan Burleanu îl aruncase pe Iordănescu la coş. Şi-a făcut chiar un mic titlu de […]

Într-un singur loc nu căutase Burleanu un antrenor pentru „naţională”: în coşul lui de gunoi, unde-l aruncase pe Iordănescu 

Imediat după cîştigarea alegerilor la FRF, Răzvan Burleanu îl aruncase pe Iordănescu la coş. Şi-a făcut chiar un mic titlu de glorie din asta, că o să păstreze doar trei-patru membri din echipa lui Mircea Sandu. I-a păstrat aproape pe toţi, dosiţi prin organigramă, pe posturi special inventate pentru ei, să nu se panicheze Adunarea Generală. În criză de idei, în pană de relaţii, din superstiţie sau din cauza unei interpretări defectuoase a regulilor de igienă, Burleanu a scormonit asiduu în pubela unde-l exilase pe Iordănescu. L-a extras, l-a scuturat de praf, de pet-uri, de linguriţe de cafea şi se pregăteşte să-l recicleze. Ei, da, acum se vede licărind regresul de capătul stagnării! Conducerea FRF e în tendinţe. Alege soluţii „eco”, adună maculatură, sticle, borcane şi epoleţi. Şi becuri arse, de atîta concentrare în căutarea selecţionerului.

De fapt, răzgîndirea în privinţa lui Iordănescu s-a produs încă din primăvară. Burleanu îl scosese din birou, îl trimisese să-şi scrie memoriile la barul suporterilor, după cum nota „Fanatik”. După cîteva săptămîni de suspans, Iordănescu a fost reconfirmat în funcţia de director tehnic al „naţionalei”. I s-a impus doar colaborarea cu un fost instructor UEFA. Bla, bla, bla.

Apoi „antrenorul secolului” a fost inclus în Comitetul Executiv, în rol decorativ, fără drept de vot. Acum e propus, cu titlu butaforic, pentru banca tehnică a „naţionalei”. Omul n-a mai antrenat de opt ani. Fotbalul s-a schimbat, s au schimbat şi fotbaliştii, dar nici o problemă! Iordănescu va fi pus la curent de batalionul de „secunzi”, trei la număr, fiecare cu stilul lui: Viorel Moldovan, Daniel Isăilă şi Ionuţ Badea. Data viitoare, cînd ne va scoate din sărite jocul „naţionalei”, va trebui să scoatem lista, să ştim cine-i vinovat!

Oricare dintre cei trei reprezintă o variantă rezonabilă de „principal”. Dar noua conducere a FRF n-a avut curajul să numească doar unul. Pentru mai multă siguranţă, i-a aglomerat pe toţi la popota „tricoloră”, să aibă cui spune Generalul poveşti din armată.

În urmă cu zece ani, la conferinţele de presă, Iordănescu îi mulţumea premierului de atunci, Adrian Năstase, pentru că i-a telefonat înainte de meci. Îmbina munca de selecţioner şi campania electorală pentru postul de consilier local în Ilfov. Striga la mitinguri: „Hai, România! Hai, PSD!”. Mai tîrziu, cînd a candidat la Primăria Capitalei, susţinea că „nu e mai greu să-l baţi pe Sorin Oprescu decît marea echipă a Argentinei”. N-a intrat singur în politică, a tras după el, pe post de magnet de voturi, şi ideea de Generaţie de Aur, şi ideea de „echipă naţională”. Şi-a tratat propria carieră de antrenor, cu palmares cu tot, drept un mijloc de a parveni în Olimpul strîmb al tututor imunităţilor şi privilegiilor: în Parlament.

Acum s-au inversat polii interesului. Politica e mijloc, banca „naţionalei” e scopul. Iordănescu nu e o soluţie expirată, e o soluţie vintage! Din fericire, nu sîntem în „grupa morţii” în preliminariile Euro 2016. Iar Şoavă, fotbalistul-fetiş al Generalului, a ajuns la rîndul lui antrenor. Slabe şanse să mai prindă lista de titulari indiscutabili.

Dar are de ce să ne pună pe gînduri, pe tema futilităţii schimbării, tendinţa FRF de a recupera diverse chestii de care s-a descotorosit cu tam-tam. Vom asista şi la alte reabilitări, restaurări şi recondiţionări. Mîine, poimîine, Burleanu va găsi nişte gumă de mestecat lipită sub scaunul de şef şi, din una-n alta, ne vom trezi cu Mircea Sandu înapoi la Casa Fotbalului, pe postul care l-a consacrat. Hai, România!