Zahăr, ulei, făină, Simona

Ultima modă la pomeni electorale: premierul şi-a dat cadou imaginea lui Halep, pe care o foloseşte într-un clip de campanie 

În funcţie de ultimul rezultat al Simonei Halep, ies pe post pedagogii naţiei, să ne înveţe cum să ne raportăm […]

Ultima modă la pomeni electorale: premierul şi-a dat cadou imaginea lui Halep, pe care o foloseşte într-un clip de campanie 

În funcţie de ultimul rezultat al Simonei Halep, ies pe post pedagogii naţiei, să ne înveţe cum să ne raportăm la el. Să nu fim luaţi pe nepregătite! Să fim mereu pe valul emoţiei! Asta nu e luciditate, e surfing.

Măcar premierul Ponta e constant, deci compulsiv. El o felicită pe jucătoare cu aplomb de fiecare dată. După victoria Simonei în faţa Serenei, oamenii de PR ai premierului au postat prompt pe Facebook un mesaj buclat apoteotic: „Bravo, Simona, tocmai ai făcut 20 de milioane de români fericiţi şi foarte mîndri de tine!”. Fiind reţea de socializare, nu de popularizare, mesajul premierului a stîrnit reacţii. S-a declanşat operaţiunea „Poiana lui Iocan”. „Lăsaţi-o mai moale cu felicitările, că nu aveţi nici un merit!”, a comentat un utilizator, citat de „Gândul”. Ăsta a fost unul dintre comentariile blînde. Feed-back a vrut, feed-back a avut! „Cum să faci ad-uri Facebook despre Simona Halep cu LIKE către pagina ta? Cît de ţăran să fii?”, îl lua la rost pe Ponta alt utilizator. Cocoşilă n-ar fi priceput prea bine cum devine vorba asta, „cît de ţăran?”.

După ce a suportat criticile cu stoicism, vreo două ore, premierul a decis să-şi retragă felicitările adresate Simonei Halep. A făcut pasul la ofsaid şi a şters mesajul. Doar pe al lui. Internetul e un mediu mai crud, dar mai democratic decît televiziunea. În reţeaua de socializare, pînă şi politicienii pierd controlul. Vrei baie de „like”-uri şi te trezeşti înotînd cu rechinii.

Televiziunea te ţine departe de pericolul dinţilor împotrivă. Conform Hotnews.ro, RTV a difuzat joi un clip electoral de trei minute, în care apare şi Simona Halep. Este un clip al lui Victor Ponta, candidatul la Preşedinţie. Faptul că jucătoarea este pomenită alături de Ghiţă Mureşan şi Arnold Schwarzenegger, în proximitatea cărora s-a aflat premierul, nu schimbă grosolănia. Iar faptul că premierul a fost, după cum menţionează reclama, „campion naţional cu echipa de juniori la baschet şi la raliuri” nu-i dă dreptul să se tragă de şireturi cu fetele de la Turneul Campioanelor. Nu evoluează în aceeaşi ligă cu ele. Să-şi ia găletuşa, lopăţica şi sondajul gonflabil, să se ducă să se joace cu cei de seama lui.

Ponta comite acelaşi abuz ca Gigi Becali, care a folosit în campania din 2004, fără permisiune, imagini din „Mihai Viteazul”, cu Amza Pellea. Fiica actorului l-a dat în judecată pe Becali. A cîştigat procesul, după trei ani de judecată, şi a obţinut despăgubiri de 35.000 de lei. În apărarea lui, afaceristul a afirmat candid că nu ştia că Mihai Viteazul e Amza Pellea. El credea că filmul fusese turnat în direct, la palat, prin 1600, toamna.

Acum, să-l auzim şi pe Războinicul Like-urilor explicînd pe baza cărei ignoranţe s-a folosit de imaginea Simonei în scopuri electorale. O fi crezut că sîntem în altă ţară şi pe alt continent. Becali a confundat actorul cu omul, el a confundat-o pe Halep cu revista „Nature”. Din greşeli învaţă omul. Dacă greşeşte destul de des, ajunge departe, ajunge doctor. Una e să pui sigla Guvernului, în locul siglei UE, pe bonurile de alimente pentru săraci, cum notează „Gândul.info”. Alta e să-ţi pui propriul nume lîngă chipul unui sportiv popular. „Politica e un sport sîngeros”, metaforiza Ponta pentru CNN. Cum să nu! Dar sîngeros pentru cine?

Cînd sacrifici imaginea altora pe altarul propriei tale campanii, cum se cheamă? Nici măcar nu mai e sport, e doar sîngeros. E „japcă”, e „măcel”, cum se spune în fotbalul nostru. Dacă Simona Halep procedează ca Oana Pellea şi îl dă în judecată pe premier, procesul va dura mai mult decît campania. Pînă să se lămurească lucrurile, spotul circulă nestingherit, oamenii îl văd şi se duc la urne degrabă, să voteze cu Halep. Sau cu Ghiţă Mureşan. Sau cu Arnold.

Şi uite-aşa, somnul televiziunii naşte legende în sport. Că doar nu în politică. Titulescu e numai unul.