Nu-i escrocaţi!
Acum FRF nu mai are nici o scuză. Spectatorii de la România – Ungaria au achitat clauza de reziliere din contractul lui Piţurcă.
Schimbarea selecţionerului n-a reprezentat niciodată o problemă de bani. La România – Ungaria, FRF a încasat în […]
Acum FRF nu mai are nici o scuză. Spectatorii de la România – Ungaria au achitat clauza de reziliere din contractul lui Piţurcă.
Schimbarea selecţionerului n-a reprezentat niciodată o problemă de bani. La România – Ungaria, FRF a încasat în jur de 1 milion de euro din bilete. Scăzînd cheltuielile legate de organizare, din două-trei meciuri cu tribunele pline, se amortizau costurile rezilierii contractului „beton” al lui Victor Piţurcă.
Ultima oară s-a discutat despre asta după Grecia – România, 0-1. Conducerea Federaţiei şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că i-a pus condiţii financiare selecţionerului. S-a opintit să negocieze, tardiv, preţul pentru care i-ar permite antrenorului să plece din post. După consfătuiri arzătoare, cu cărţile pe masă şi actul adiţional de prelungire în mînecă, FRF a decis să-şi reducă pretenţiile de la 1,4 milioane de euro la 1 milion de euro. Atît trebuia să achite Piţurcă, pentru a-şi vedea de carieră în alte zări, în alte campionate de backgammon. Scăderea de preţ l-a mîhnit pe tehnician. „Nu sînt dorit sută la sută!”, a tras el concluzia nejustificat de pesimistă. „Nu poate pleca fără să plătească!”, a explicat şeful FRF.
Poftim, au plătit spectatorii. Şi n-au plătit pentru ce-au arătat „tricolorii” în meciul cu Ungaria. Pentru atitudinea de doi bani şi tactica de trei parale, dosite la ciorap, în repriza a doua. N-au plătit pentru ca selecţionerul echipei naţionale să-şi scoată fixurile la paradă, să dea proeminenţă unor jucători de pluton, să aerisească stocul de staruri care-şi aşteaptă rîndul la transfer. Fanii au plătit să vadă „naţionala” României, nu să participe la o escrocherie cu public.
Cu fiecare meci din aceste preliminarii, cu fiecare milion de euro luat din buzunarele suporterilor, Federaţia îşi îngroaşă datoria faţă de public. O să ajungă atît de datoare, încît nici un titlu mondial nu va compensa şansele ratate cu gînditorul speculativ pe bancă. Fireşte, după 1-1 cu ungurii, se subţiază şi elanul fanilor. Data viitoare, oamenii se vor gîndi de două ori dacă „naţionala” pe valurile bulanului merită cheltuiala de timp, de bani şi de alte resurse.
De cîte dovezi mai e nevoie? Viziunile bătute în cuie ale lui Piţurcă nu vor produce şi alt folclor, pe lîngă balada haiducului defensiv, care smulge cîte un punct din goana măgăruşului. E drept, la fel ca un ceas care stă, şi viziunile astea au dat, cînd şi cînd, ora exactă. Dar e prea puţin şi prea scump să le ţii în perete şi să te închini la eticheta lor, dacă te numeşti federaţie de fotbal, nu anticariat.
După dezamăgirile cu stadionul plin, e lipsă de bun simţ să nuanţezi răspunderea. Să susţii că jucătorii n-au înţeles profunzimea mistică a planului „la noroc”, subtilităţile schemei „cu fundul în poartă” ori substratul crepuscular al schimbării lui Sînmărtean cu Tănase. E culmea cinismului să încurajezi fanii buni platnici cu mesaje de genul „vestea rea e că avem fotbalişti proşti, vestea bună e că avem un antrenor neînţeles”.
Vechea conducere a FRF n-a avut interesul să-l schimbe pe Piţurcă. A invocat clauza de reziliere, dar motivul real a fost solidaritatea de gaşcă. Noua conducere de la FRF n-are voinţa să-l schimbe. A invocat banii, dar motivul real este umbra vechii conduceri. Burleanu „Trei Mandate” a evaluat corect. O aşa schimbare radicală cere timp. Nu poţi da afară, imediat după meci, un antrenor care te costă şi bani, şi imagine, şi puncte. E nevoie de trei- patru mandate. Poate cinci. Pe deasupra, e mult mai flatant să pozezi în justiţiarul contabil, care vrea să-l pună la plată pe Victor al Arabiei decît în fraierul care-l lasă să scape ieftin, fără mustrări.
E flatant şi comod. O schimbare de antrenor reprezintă un risc asumat. Un risc destul de mare, avînd în vedere că generaţia asta inegală şi inconstantă de sub tricolor n-a venit cu zarurile ei, de-acasă.