Ţarcul cu ochi albaştri
În nevinovăţia ei, conducerea CFR Cluj îi încurajează pe fanii lui „U”: „Numai ei ne-au creat probleme!”
Deşi există legi privind combaterea violenţei pe stadioane, conducerea CFR Cluj are încredere în metodele proprii de a-i ţine la distanţă pe turbulenţi. […]
În nevinovăţia ei, conducerea CFR Cluj îi încurajează pe fanii lui „U”: „Numai ei ne-au creat probleme!”
Deşi există legi privind combaterea violenţei pe stadioane, conducerea CFR Cluj are încredere în metodele proprii de a-i ţine la distanţă pe turbulenţi. La derby-ul local, special pentru fanii rivalilor de la „U” a fost amenajat un ţarc. Da, un ţarc. Mureşan îl numeşte „zonă protejată”. De ce? De înapoiere? „Sînt nişte reguli pe care trebuie să le respectăm”, a spus preşedintele CFR, într-o emisiune TV. A amintit de incidentele de la precedentul derby, din primăvară, cînd suporteri ai Universităţii au vandalizat o toaletă: „Numai ei ne-au creat probleme! Am plătit atunci 10.000 de lei amendă fără să fim vinovaţi”. Chiar aşa? Organizatorii ori sînt inocenţi prin definiţie, ori iresponsabili prin tradiţie.
În ultimul moment, şefii CFR au renunţat la o altă măsură inovatoare de a scăpa de deranjul galeriei oaspete: să nu vîndă bilete la tribune. Acum doi ani, înaintea unui meci din cupele europene, Mureşan şi Paszkany cel retras se temeau că fanii lui „U” vor cumpăra bilete şi vor veni la stadion doar pentru a scanda împotriva CFR-ului. Aşa o viziune sumbră asupra naturii fanului rival nu are legătură cu ultraşii lui „U” sau ai altor echipe. Are legătură cu timpurile cînd erau pedepsite oraşe întregi, profesii întregi, cînd oamenii contau doar de la o anumită cantitate în sus. Numai „ochii albaştri” ai vechiului regim percepeau în alb-negru, fără scrupule legate de demnitatea persoanei, sportul, arenele sportive şi publicul de sport.
Stadionul CFR Cluj a fost dotat, încă din 2007, cu sistem de supraveghere video. Instalaţia a costat 50.000 de euro şi, se lăudau şefii din Gruia, permite gardienilor să vadă cît e ceasul de la mîna unui spectator sau altul, atît este de performant! N-a fost de ajuns. Iuliu Mureşan ar fi liniştit dacă şi numai dacă stadionul ar avea camere care să surprindă gîndurile spectatorilor. Să-i demaşte pe „duşmanii poporului” înainte ca aceştia să smulgă capacul la WC. Ei, aşa da, eficienţă! Tehnica modernă şi-ar merita numele! Şi mai bine ar fi, dacă s-ar putea, la intrare, să prezinte fanii poza subconştientului lor în locul pozei din buletin. Să demonstreze că n-au tendinţe piromane sau sentimente reprimate contra obiectelor de mobilier din subordinea domnului Mureşan.
Jandarmeria a anunţat că 36 de suporteri au interdicţie de a veni la meciul CFR – „U”. Contrar estimărilor şefilor din Gruia, nu e vorba doar de suporteri ai oaspeţilor. 8 „interzişi” ţin cu CFR. Fiecare galerie din campionat are fani-problemă. Unii stau la lojă, alţii la peluze, alţii la tribune. Nu poţi demoniza categorii întregi din cauza cîtorva inşi. Legea în vigoare, privind combaterea violenţei în sport, nu prevede sancţiuni colective. Fiecare plăteşte pentru fapta lui. Aşa s-au calmat stadioanele englezeşti, aşa au dispărut gardurile dintre tribune şi teren. Huliganii au fost identificaţi om cu om, nu după culori. Fireşte, asta presupune mai multă muncă, mai multă bătaie de cap, mai multă cheltuială cu organizarea. E incomparabil mai comod să faci un ţarc, nici nu-ţi trebuie cine ştie ce îndemînare. Faci un ţarc şi după aia te miri, pasiv-agresiv, că fanii lui „U” au comportamente ostile.
Fantoma cuştilor pentru suporteri, a plaselor şi ţarcurilor răzbate, din cînd în cînd, din imaginarul şefilor de cluburi. N-are nici o legătură cu lumea de azi, cu fotbalul de azi, cu suporterii de azi, cu rivalităţile dintre echipe. Ţarcul reprezintă un rest din alte vremuri, vremuri lipsite de drepturi şi libertăţi. Şi nu e un rest nevinovat. Acum ne aflăm, se pare, în stadiul în care avem stadioane echipate după modelul stadionului din Saint-Etienne, avem echipe sponsorizate de offshore-uri din Seychelles, după ultima fiţă capitalistă. Oficialii de la cluburi, însă, au rămas fideli altor modele, ghimpate cu omagii.