Asta ne pune pe harta faraonilor!

În vreme ce primarul Oprescu primeşte noi laude pentru stadion, Primăria Bucureşti plăteşte de două ori pentru întreţinerea gazonului

Printre felicitaţii de serviciu, după atribuirea meciurilor de la Euro2020, se numără şi primarul Bucureştiului. La o emisiune TV, Sorin […]

În vreme ce primarul Oprescu primeşte noi laude pentru stadion, Primăria Bucureşti plăteşte de două ori pentru întreţinerea gazonului

Printre felicitaţii de serviciu, după atribuirea meciurilor de la Euro2020, se numără şi primarul Bucureştiului. La o emisiune TV, Sorin Oprescu a pasat laudele cu scepticismul unui medic care a văzut prea multe măruntaie să mai creadă în abstracţiuni. Lasă, dom’le, vrăjeala, ce-i în mînă nu-i minciună, e plic. „Asta pune Bucureştiul pe harta internaţională!”, a comentat edilul, fără falsă modestie. Nu vă creşte inima ca o franzelă intermediară, cînd auziţi aşa ceva? Aproape să uităm de celelalte mecanisme care scot Bucureştiul de pe harta respectivă şi îl pun pe coordonatele Balcanilor, cu bordurile şi pistele lor semaforizate pentru biciclete.

În iulie, PMB a organizat o licitaţie pentru gestionarea stadionului. La licitaţie s-a prezentat un singur ofertant, UTI Grup. Firma lui Tiberiu Urdăreanu a tot primit contracte cu Primăria Capitalei. A primit atît de multe, prin licitaţie sau prin atribuire directă, încît Consiliul Concurenţei a somat de două ori PMB să denunţe monopolul UTI.  Nu e o surpriză că UTI a ajuns să concureze cu ea însăşi la administrarea Naţional Arena. Celelalte firme probabil şi-au învăţat lecţia şi s-au lăsat păgubaşe.

UTI Grup a fost, de altfel, unul dintre subcontractorii asocierii Max Bögl- Astaldi, cîştigătoarea licitaţiei pentru construcţia stadionului. Contractul (un acord cadru, de fapt) pentru administrarea arenei este în valoare de 7,5 milioane de euro şi are o durată de patru ani. „În sumă vor intra anumite upgrade-uri legate de stadion”, a spus directorul de investiţii din Primărie, Bogdan Hreapcă. A precizat că e vorba de o instalaţie de iluminat artificial gazonul, cu un cost de 500.000 de euro. Şi comunicatul UTI susţinea ceva asemănător: contractul prevede achiziţia, montarea şi întreţinerea unei „instalaţii de insoleiere artificială (prin iluminare artificială cu radiaţii UV pentru stimularea fotosintezei)”.

Cu alte cuvinte, mai simple, mai puţin însorite, prin contractul ăsta, Primăria scăpa de coşmarul gazonului. Lampa cu ultraviolete a tot apărut şi dispărut, ca duhul lui Aladdin, din discursurile primarului. În 2011, Oprescu a anunţat că PMB nu va achiziţiona instalaţia UV, „Nu dăm banii pe prostii!”. Nu pe prostiile alea, au dat banii pe altele. Milioane de euro s-au dus pe greble, motocositoare, muşamale, stropitori şi vopsea „evergreen”, rezistentă la ploaie. Punem la socoteală şi cele şase versiuni de gazon, care au costat, în medie, cîte jumătate de milion de euro. Primăria ieşea mai ieftin dacă dădea banii pe „prostii” încă de acum trei ani.

Mai bine mai tîrziu decît niciodată. UTI a venit, a semnat, se va ocupa de tot. Teoretic. Practic, oficialii FRF au înţeles altceva. Că Primăria a plătit iar pentru noua instalaţie UV. Să sperăm că n-au înţeles bine! „Stadionul aparţine Primăriei şi este un grafc de lucrări. S-a achiziţionat acel sistem cu raze ultraviolete pentru a spori durata de viaţă a gazonului!”, a spus preşedintele Federaţiei, în conferinţă de presă. Primăria n-a comunicat nimic despre această nouă cumpărătură. Nici n-a aprobat, nici n-a dezminţit.

Şi cînd te gîndeşti că putea să ia ultravioletele gratis, stînd cu găleata spre soare, dimineaţa devreme. N-a fost să fie. Stadionul a avut o eroare de proiectare încă din start. Nu s-a gîndit nimeni, nici contractorul, nici subcontractorii de la UTI, nici consultanţii de lux ai Primăriei că iarba are nevoie de lumină. Ei au considerat că Soarele se roteşte în jurul stadionului, iar iarba are nevoie mai degrabă de umbra unui acoperiş rabatabil, care se blochează în caz de vreme rea.

O mică scăpare, de vreo cîteva milioane de euro. Pe ce hartă ne pune asta? Pe aceeaşi hartă cu şeicii din Qatarul „însoleiat”. Păstrînd proporţiile PIB-ului, ce vor cheltui ei pentru organizarea Mondialului reprezintă bani de coşniţă, pe lîngă preţul dublu, triplu şi confidenţial, pe care-l plătim noi pentru normalitate. Cît despre cheltuielile legate strict de Euro, ei bine, în curînd, o să ne învecinăm la sud direct cu Egiptul faraonilor care fac băi de soare în serile de meci.