Pe cînd terenuri de tenis la perete?

Guvernul a devenit realist. Face promisiuni deja onorate: cîte un panou de baschet în fiecare şcoală

Bucureştiul a găzduit, săptămîna trecută, primul European de baschet 3X3. Echipa României l-a cîştigat, prilej cu care a fost convocată la Palatul Victoria. Premierul, […]

Guvernul a devenit realist. Face promisiuni deja onorate: cîte un panou de baschet în fiecare şcoală

Bucureştiul a găzduit, săptămîna trecută, primul European de baschet 3X3. Echipa României l-a cîştigat, prilej cu care a fost convocată la Palatul Victoria. Premierul, ministrul Sportului, şeful Federaţiei Române de Baschet s-au pozat cu cei patru baschetbalişti campioni. Le-au dat premii în bani şi carnete de maestru emerit al sportului. Dar parcă lipsea ceva, pentru ca tabloul să fie unul de pus în ramă.

Lipsea o promisiune, un plan-cadru. „Sînt absolut convins că putem, împreună cu ministerul Educaţiei şi cu autorităţile locale, să construim în toate liceele din ţară un teren de baschet 3 la 3, unde mii şi mii de tineri să joace baschet 3 la 3”, s-a angajat Victor Ponta. Cu această declaraţie, am intrat în epoca infrastructurii minimaliste. Un teren de baschet 3 X 3 înseamnă jumătate de teren de baschet şi un panou cu un coş. Nu e mare brînză de „construit”. Dar, dacă ai noştri cîştigau vreun trofeu la tenis la perete, premierul comanda cîte un perete în fiecare şcoală. Dacă aveam campioni mondiali la freestyle, comanda teren de freestyle în fiecare şcoală.

Oricum, e o schimbare, prim-ministrul face promisiuni pe care le poate onora. Panouri de baschet există deja, există şi olimpiada sportului şcolar. Cînd i-a felicitat, în iulie, pe olimpicii la informatică, Ponta n-a promis cîte un computer în fiecare sală de clasă, pentru ca „miile şi miile de tineri” să aibă unde juca FIFA 2014. Cînd i-a felicitat, anul trecut, pe olimpicii la fizică, primii în Europa, Ponta n-a pomenit de programul „Cîte un laborator de fizică în fiecare şcoală” sau măcar „Cîte un plan înclinat în fiecare şcoală”. E drept că olimpicii de la extra-sport sînt greu de prins în poză, pleacă din ţară cu medalia de gît. Dar, de dragul simetriei, prim-ministrul ar trebui să le promită şi lor cîte-o eprubetă, cîte-un pahar Berzelius, o culegere, un profesor mai bine plătit.

Vă daţi seama ce scurtcircuite pe capul primarilor, după noul ordin cu terenurile de baschet 3 X 3! Şefii de la Sport Arena, co-organizator al Europeanului de la Bucureşti, susţin că un teren din ăsta costă între 5.000 de euro şi 50.000 de euro. Fireşte, e o investiţie sub valoarea edililor, alias autorităţile locale invocate de premier. După ce au construit patinoare, săli de sport, bazine olimpice de înot, polivalente la sate şi stadioane în comune, să le ceri un panou e ca şi cum i-ai cere unui academician să facă bastonaşe pe caiete tip I. Mare-i puterea obişnuinţei şi nu-i exclus să răsară panouri de baschet cu tribune, acoperiş rabatabil, nocturnă, vestiare, spa şi gazon sintetic de jur împrejur.

În vreme ce premierul le promitea marea cu sarea iodată baschetbaliştilor 3 x3, UEFA termina raportul despre candidatura noastră la Euro 2020. Raportul vine după o evaluare care a durat trei luni, precizează Mediafax. Inspectorii de la Nyon au tras concluzia că în materie de baze sportive stăm bine (ar fi fost şi culmea să stăm altfel!), dar circulaţia din Bucureşti lasă de dorit. „Aeroportul, centrul oraşului şi stadionul sînt mai degrabă slab legate cu autobuze şi capacitatea va trebuie sporită considerabil”, susţine raportul. Urmează o observaţie la care noi rămînem reci ca nişte luceferi: „Nu există informaţii privind parcul de mijloace de transport şi nici despre sistemul de funcţionare”. Nu ne mai mirăm că nu există orar al autobuzelor, deşi ăsta da, obiectiv de interes naţional, urgent şi capital. Nici un premier, nici un primar n-a îndrăznit încă să promită încă aşa ceva.

Infrastructura sportivă, că e vorba de panourile de baschet 3 x 3 sau de stadioane ca Naţional Arena, trebuie să vină în completarea a ceva. Nu să ţină locul a tot ceea ce ne lipseşte. Executivul îşi umflă muşchii de cîte ori vine vorba de sport, de medalii, de fala noastră şi mîndria în faţa lumii. Cînd vine vorba despre înapoierea noastră cronică, se face linişte. Cîtă vreme nu acorzi Educaţiei 6 la sută din PIB, aşa cum prevede legea, şi nu numai că nu acorzi, dar îi mai şi reduci bugetul anual, nu ai dreptul să afirmi că ai făcut ceva pentru „miile şi miile de tineri” trimişi să bată mingea. Cînd tai din banii pentru Ministerul Sportului şi îi dai primarilor, să tuflească în şcoli părăduite panouri de baschet proaspăt vopsite, nu ai dreptul să te proclami primul suporter al ţării, indiferent de disciplină.

În rest, bravo! Minunat! Vom găzdui meciuri de la Euro 2020 şi asta ne va ridica moralul pînă peste urechi, cînd aşteptăm troleul şi rezultatele la Bac.