Ieri dictator, azi ambasador

Fostul şef al FRF se laudă că va lupta şi gratis pe baricadele candidaturii la Euro 2020

Mircea Sandu are la degetul mic „un eveniment de interes public şi de importanţă naţională”. E suficient să-şi pocnească falangele, de plictiseală, şi […]

Fostul şef al FRF se laudă că va lupta şi gratis pe baricadele candidaturii la Euro 2020

Mircea Sandu are la degetul mic „un eveniment de interes public şi de importanţă naţională”. E suficient să-şi pocnească falangele, de plictiseală, şi s-a zis cu şansele României la găzduirea unor meciuri de la Euro 2020. Cel puţin, aşa a lăsat să se înţeleagă, într-o emisiune televizată. „Vin la mine alte ţări care fac lobby, să îi sprijin pe ei, galezii, belgienii, azerii, în timp ce la Federaţia noastră nu mă întreabă nimeni nimic”, a spus fostul şef al FRF la Dolce Sport.

Cine ar fi crezut? Mircea Sandu e un guru al candidaturilor. I se trage probabil de la finala Europa League de la Bucureşti. În calitate de lider spiritual în materie de tras sforile, fostul preşedinte a găsit de cuviinţă să se răzbune pe noua conducere. L-a deranjat „mizeria”, cum o numeşte el, cu publicarea contracului de rentă viageră. „La noi se încearcă discreditarea. Chiar nu găsesc răspunsul pentru tratamentul de care mă ««bucur»»!”.

Iată, aşadar, încă un om de valoare de care ne batem joc! Încă un „creier” tentat de joburi în străinătate! Sîntem irecuperabili, ce mai! Nici nu ştim ce să regretăm întîi: faptul că rămînem fără tichia de mărgăritar a Euro 2020 sau faptul că rămînem fără lobbyşti. Fără experţi ca Sandu, care ştiu să facă din alb – negru, din negru – gri, iar din gri – roz „cenuşă de trandafiri”. Ce-i drept, nici nu ne permitem să-i plătim la adevărata lor valoare. De aceea nici nu l-au întrebat cei de la Federaţie nimic. Nu puteau să-i asigure decît nişte condiţii mizerabile de lucru: transport în limuzine, cazări la cinci stele şi o rentă de subzistenţă de 50.000 de euro pe an.

Pe 19 septembrie se vor anunţa oraşele care găzduiesc meciuri la turneul final de peste şase ani. Dacă Bucureşti nu se află printre ele, vom suferi crunt, cum ar fi suferit brazilienii dacă FIFA le-ar fi luat organizarea Mondialului. Oricum, să fim realişti, n-am fi terminat la timp cei 2.300 de kilometri de autostradă promişi în dosarul de candidatură, cel mult 2.200 dădeam gata. Tăiatul panglicilor, din zece în zece metri, ar fi încetinit mult lucrările.

După ce ameninţă că se va răzbuna pe FRF, punînd Bruxelles pe harta fotbalului mare, Mircea Sandu încheie în ton patriotic: „Eu însă fac lobby pentru România, mă voi lupta ca România să obţină organizarea CE 2020”. Nu numai că se va lupta, dar, în caz de izbîndă, ne va aminti, discret, că a fost meritul lui. Tabloul în sine, cu fostul şef al FRF făcînd pe avocatul din oficiu, după ce 23 de ani a ţinut ostatică normalitatea din fotbalul nostru, este de-a dreptul mişcător. Ne aflăm în plină parodie, cînd călăii devin lobbyştii victimelor.

„Cu prietenii şi colegii mei din Comitetul Executiv o să încerc să-i conving că România merită!”. Cîtă nobleţe! Ce înaltă diplomaţie! Ce relaţii! Şi cînd te gîndeşti că, după ce-a dus numai războaie personale, după ce s-a luptat numai pentru privilegiile proprii, ca şef al FRF, acum luptă gratis, pentru privilegiul nostru, al tuturor! Dacă ar fi încasat şi rentă viageră, primeam de la UEFA organizarea turneului final pe tavă!