Războiul rece al verii

Gâlcă dă primele semne de mania persecuţiei. Îl „lucrează” şi jucătorii, şi conducerea clubului

„Fanatik” scrie despre un „scandal-monstru” la Steaua, provocat de antrenor. Într-un puseu de autoritarism, Gâlcă le-ar fi interzis jucătorilor săi să vorbească la telefon cu fostul […]

Gâlcă dă primele semne de mania persecuţiei. Îl „lucrează” şi jucătorii, şi conducerea clubului

„Fanatik” scrie despre un „scandal-monstru” la Steaua, provocat de antrenor. Într-un puseu de autoritarism, Gâlcă le-ar fi interzis jucătorilor săi să vorbească la telefon cu fostul antrenor, Reghecampf. A dat acest ordin pentru a preveni „scurgerile de informaţii”, notează publicaţia citată. Scurgerile de informaţii, nici mai mult, nici mai puţin! Povestea continuă şi mai vesel. Secundul Laurenţiu Roşu a primit misiunea de a controla telefoanele jucătorilor, pentru a se asigura că aceştia n-au format numere cu prefix de Arabia Saudită. Nu că fostul tehnician din Ghencea şi succesorul lui s-ar afla în vreun război rece. Dar paza bună trece bîrfa rea.

Dacă într-adevăr aşa stau lucrurile, meciul cu Aktobe şi calificarea în play-off-ul UCL reprezintă ultima grijă a Stelei. Prima grijă ar fi „cîrtiţele” din lot. Cîte sînt, pe cine şi de ce sapă? Scenariul cu „scurgerile de informaţii”, în curs de ecranizare, ar marca încă un episod din lupta noului tehnician pentru cucerirea vestiarului. A început prin a întocmi o listă cu amenzi: 300 de euro pentru citit ziarul în vestiar, 4.000 de euro pentru altercaţii cu antrenorii, 200 de euro pentru folosirea telefoanelor în vestiar şi la masă.

De la interzicerea telefoanelor la controlul desfăşurătorului nu e decît un pas, dar un pas care trece peste limita legii. Nici nu e de mirare că, potrivit „Fanatik”, jucătorii stelişti vor să-şi facă dreptate reclamîndu-l pe Gâlcă la finanţatorul Stelei, un mare luptător pentru drepturi şi libertăţi.

Sîmburele de adevăr din Operaţiunea „Monstrul” de contraspionaj de la Steaua constă în poziţia ingrată a lui Gâlcă pe axa Ghencea – Poarta Albă. Antrenorul controlează şi el ce poate, telefoanele jucătorilor, ziarele demoralizante din vestiar. Tot e mai bine decît să nu controleze nimic. O interdicţie copilărească, împotriva „scurgerilor de informaţii”, n-ar fi decît un alt semn de slăbiciune a noului tehnician. La fel este şi protestul contra jucătorilor transferaţi fără acordul lui. Gâlcă a refuzat să participe la prezentarea oficială a lui Lemnaru şi l-a anunţat pe fotbalist: „Eu nu te-am vrut la echipă!”. Ca şi cum voinţa antrenorului ar conta în economia Stelei. Nu contează. Contează doar degetul mare ridicat ori coborît printre gratii.

Jucătorii ştiu asta, oficialii ştiu asta, numai Gâlcă mai are încă iluzii. Mai devreme sau mai tîrziu, se va lămuri că nici interdicţiile, nici fronda faţă de conducerea clubului nu-l fac popular în vestiar. În faţa adulţilor te impui cu alte metode decît în faţa juniorilor. Iar în faţa unor adulţi care ascultă numai de finanţator, nu ai cum să te impui. Te impune el.

Te impune dacă ai rezultate. Gâlcă s-a prins în cercul vicios, pe care l-au parcurs, pe rînd, toţi cei care au stat pe banca Stelei în ultimul deceniu. Cumva, trebuie să găsească o cale de convieţuire cu fotbaliştii, pînă-şi consolidează poziţia prin rezultate. Dacă Steaua ajunge în play-off, dacă stă bine în campionat, Gâlcă nu are de ce să-şi facă griji că se scurg informaţii picante spre ţările calde. Pînă atunci, trebuie să aibă încredere în jucătorii pe care nu i-a ales el, i-a găsit acolo, gata modelaţi de alţi antrenori. Să aibă încredere că sînt profesionişti, nu ponei dresaţi, dependenţi de blackberry.