E de competenţa gunoierilor

Judecătorii au refuzat să se pronunţe asupra contestaţiei anti-FRF. Normal, e o problemă de salubritate, nu de dreptate

FRF a scăpat ieftin, cu un „Fîs!” de vară, de contestaţia celor de la AJF Giurgiu. Judecătoria Sectorului 2 a decis că […]

Judecătorii au refuzat să se pronunţe asupra contestaţiei anti-FRF. Normal, e o problemă de salubritate, nu de dreptate

FRF a scăpat ieftin, cu un „Fîs!” de vară, de contestaţia celor de la AJF Giurgiu. Judecătoria Sectorului 2 a decis că nu e de competenţa ei să se pronunţe, e un caz care ţine de tribunalele sportive. Cele două părţi, pîrîţii şi pîrîcioşii, au ales ce le-a convenit din răspunsul judecătorului.

Federaţia a anunţat că „instanţa a respins ca inadmisibilă solicitarea AJF Giurgiu”. Sună ca şi cum FRF ar avea dreptate, deşi, între noi fie vorba, n-are. Doar dacă schimbă retroactiv regulamentele şi le dă drept de vot
cluburilor şcolare, atunci da, contestaţia e „inadamisibilă”. În orice caz, Federaţia, de la înălţimea ei ameţitoare, a ţinut „să salute poziţia constantă a instanţelor judecătoreşti”, care trimit speţele din fotbal întîi la TAS. Trebuia să-i salute şi pe funcţionarii de la TAS, care stau pe un stoc de antihistaminice, să nu le iasă pete roşii pe piele, de cîte ori mai apare un dosar cu FRF pe copertă.

Avocatul AJF Giurgiu a primit decizia instanţei cu bărbăţie. „Decizia este o ruşine, este ridicolă! Probabil că acum, în luna iulie, doamna nu a avut chef să judece!”. Şi aşa mai departe. Ridicol este acest discurs, ridicol este că o cauză bună e apărată de cine nu se cuvine. Pînă acum cîteva luni, fiorul dreptăţii nu-i traversa pe „ajefiştii” din Giurgiu. Şi-au dat seama de ilegalitate abia după 24 de ani de emancipare a cluburilor şcolare sufragete. Acum pozează în justiţiari cu vocaţia martiriului, le fixează standarde judecătorilor, îi învaţă cum să-şi facă meseria. Se plîng că le-au fost încălcate drepturile omului, invocă articole din Constituţie. Nu par foarte hotărîţi să apeleze la TAS, că-i străin, elveţian, scump, dar la CEDO sigur fac potecă.

„Se vor pierde 5-6 luni, timp în care Răzvan Burleanu mai stă la FRF!”, s-a lamentat avocatul giurgiuvenilor. Problema e că Burleanu nu stă, la viteza cu care se mişcă şi cosmetizează cu furca regulamentele, în 5-6 luni modifică şi Constituţia, o aprobă în Adunarea Generală şi proclamă fotbalul singura putere în stat. Da, iată încă un pericol care ne paşte fericit. Pe lîngă baronii locali care mai stau 5-6 ani, pînă la verdict, a apărut şi un cutăriţă samavolnic, cu porniri absolutiste, în birou la FRF.

Dar contestatarii nu-şi identifică onest nevoile şi drepturile. Toţi decidenţii din AJF-uri, toţi yesmenii care au susţinut regimul Mircea Sandu nu au nevoie de judecător, au nevoie de gunoier, să le scoată din Casa Fotbalului mizeria pe care au produs-o singuri. Contestaţia de la Giurgiu e doar o şicană cu ambiţie de mare manevră. Ceea ce se petrece acolo, în CEx-uri, în AG-uri, nu are legătură cu legile, cu accesul la justiţie, are legătură cu salubritatea. Mizeria acumulată decenii de-a rîndul în sistem nu avea cum să genereze decît alte mizerii.

Şi cine e de vină? Judecătorii care „au fugit de fondul cauzei!”, cum spune avocatul giurgiuvenilor. Fondul cauzei e ticăloşia sistemului din fotbalul nostru. Fondul ăsta, de gaşcă învechită, arogantă şi toxică, nu s-ar fi schimbat dacă judecătorii decideau că trebuie organizate alte alegeri la FRF. Nu s-ar fi făcut curăţenie în fotbal, ca în reclamele la detergenţi isteţi. Nu străluceau conştiinţele ca faianţa. S-ar fi schimbat, cel mult, numele. Votanţii din teritoriu sînt, în majoritate, mai longevivi în funcţii decît şefii din FRF. Iar viziunea lor intermitentă asupra dreptăţii, legilor, regulilor, Constituţiei, judecătorilor, procurorilor ar fi durat, discret, sub preş.