Un trofeu muncit
După cum se ghemuia Romero pe minge, ca și cum ar salva un copil din fața mașinii, după ratarile îndărătnice ale lui Higuain, se vedea că Argentina va fi greu de doborît. Nemții s-au așteptat la contraatacuri, dar n-au estimat […]
După cum se ghemuia Romero pe minge, ca și cum ar salva un copil din fața mașinii, după ratarile îndărătnice ale lui Higuain, se vedea că Argentina va fi greu de doborît. Nemții s-au așteptat la contraatacuri, dar n-au estimat corect violența lor. S-au așteptat la zidul din apărare, dar n-au luat în calcul zidul din spatele zidului din spatele zidului care se sprijinea de cerul Maracanei.
În finală abia, Germania și-a întîlnit adversarul. Echipa care a scos-o din schemă. Jucătorii lui Low au trebuit să improvizeze, să faulteze, să dea cu dalta ocnașului pînă la poarta Argentinei. Adios, defilare și scor-fluviu!
Meciul ăsta putea dura patru ani, pînă la următoarea finală, atît a fost de echilibrat. Dar Goetze i-a pus capăt, cu un gol accidental, ieșit dintr-o exasperare pe care n-o cunosc motoarele. Chiar dacă au pierdut, bărbații lui Sabella au reumanizat mașina de fotbal.