Fanta de lumină greacă

Nu vom mai vedea greşeli de arbitraj în Liga 1. Vor fi camuflate după paravanul nevorbitor de română de la CCA.

Arbitrajul românesc s-a ales cu îndelung promisul şef străin. Grecul Kyros Vassaras, nici ieftin, nici scump, nici faimos, nici […]

Nu vom mai vedea greşeli de arbitraj în Liga 1. Vor fi camuflate după paravanul nevorbitor de română de la CCA.

Arbitrajul românesc s-a ales cu îndelung promisul şef străin. Grecul Kyros Vassaras, nici ieftin, nici scump, nici faimos, nici anonim, nici bun, nici rău, neutru, a fost instalat sîmbătă în postul de şef al Comisiei Centrale. Federaţia nu-şi permite să-l dea afară pe Piţurcă, nici vorbă să aducă vreun zmeu precum Collina, care percepe tarif cu şase zerouri.

A venit Vassaras, pentru 100.000 de euro pe an. De ce? Nu pentru că Alexandru Deaconu n-ar fi fost un preşedinte bun al CCA. Nu asta era discuţia cînd se invoca soluţia magică din străinătate. Comisia Centrală are probleme de credibilitate şi de valoare a lotului. Şeful străin ar trebui să fie o instanţă supercompetentă şi mai presus de contestaţiile şefilor de cluburi. Supercompetenţi avem, la limita inflaţiei, nu greşesc arbitrii atît de mult cît pot ei să-i corecteze. Doar că supercompetenţii băştinaşi se contestă între ei şi nesfîrşitele lor ciondăneli nivelează ierarhia. Cum să-ţi dai seama care-i mai priceput, cînd toţi au dreptate întotdeauna?

Şeful străin este, prin definiţie, credibil. Vassaras nu este „arbitrul- brichetă”, de exemplu. N-are o trenă de suspiciuni, care-l urmează oriunde s-ar duce, orice ar face în fotbalul românesc. Nu i s-au numărat greşelile „pro” sau „contra” unei echipe. Pentru moment, şefii din Liga 1 nu au ce „japcă” retroactivă să-i reproşeze.

Conform CV-ului, Vassaras este competent. A lucrat în structurile UEFA, are experienţa turneelor finale şi cupelor europene. De asemenea, n-a fost văzut antrenîndu-se în tricoul Stelei, n-are fini sau naşi printre patronii de echipe şi, mai ales, nu există un Vassaras junior gata să salte pînă la genunchiul baremului FIFA.

Grecul n-a venit în fruntea CCA să facă minuni de PR. El trebuie doar să dea linia, să supervizeze antrenamentele arbitrilor, delegările, ţinuta Comisiei în raport cu restul fotbalului românesc. În cel mai reuşit caz, Vassaras va scoate arbitrajul din cercul vicios şi paranoic al polemicilor. Va ameliora şansele de calificare ale arbitrilor români la marile competiţii. Da, sună promiţător. După Corpodean în cătuşe, după Vasile Avram în  cătuşe, după Gheorghe Constantin în cătuşe, se impunea o schimbare radicală.

Nu doar o schimbare de nume, o schimbare de reper. După căutări şi amînări, reperul a căpătat un nume. Dar Vassaras a fost instalat singur, n-are echipa lui. Noii lui subalterni sînt vechii şefi ai CCA. Va fi dificil ca un om să dea sistemul peste cap de trei ori şi să transforme Comisia Centrală în Partenon. Va fi ceva de muncă. Pînă va da grecul linia, alţii vor fi trasat deja curbele.

Să nu ne aşteptăm ca arbitrii români să aibă subit prestaţii ireproşabile. Să dispară „Jihad”-urile, „măcelurile”, „furăciunile” şi alte calomnii din peisaj. În schimb, ne putem aştepta ca străinul de la CCA să fie distribuit în rol de detergent universal. Nu va fi nevoie să inventezi explicaţii mirobolante, de tipul fantei de lumină care se refractă în bombeurile ultimului apărător. Nu, scuzele se vor simplifica în felul următor: „Vassaras a zis aşa”, „Vassaras i-a învăţat asta”, „Vassaras habar n-are”, „Vassaras e de vină”, „Vassaras e străin, dar nu înseamnă că e mai bun ca noi”, „Cine se crede şi Vassaras ăsta?”.

Agent de turism în cealaltă viaţă a lui, şeful elen al CCA vorbeşte germană, engleză, spaniolă şi greacă. În lipsa nuanţelor veninoase din româna Ligii 1, va pricepe doar că se vorbeşte de el la TV. Şi va trage concluzia greşită că e cel mai popular personaj din fotbalul nostru. Un fel de Beckham care isterizează un întreg popor exotic.