Tanţele şi Costel

Gâlcă stă cu ochii în soare după întăriri, iar jucătorii lui stau cu mintea-n vacanţă.

După înfrîngerea din Supercupă, Gâlcă a rostit ceea ce nu vor patronii de cluburi să audă nici după victorii: o cerere. Vrea întăriri. „Avem o […]

Gâlcă stă cu ochii în soare după întăriri, iar jucătorii lui stau cu mintea-n vacanţă.

După înfrîngerea din Supercupă, Gâlcă a rostit ceea ce nu vor patronii de cluburi să audă nici după victorii: o cerere. Vrea întăriri. „Avem o listă”, anunţă antrenorul Stelei. O listă pentru Moş Crăciun. Putea foarte bine să ceară tapet cu cai verzi în vestiar. Subţirimea lotului Stelei este evidentă, nu era nevoie să fie formulată. O văd şi şefii clubului. Dar tendinţa e clară: buget de avarie pe toată linia.

Din fericire pentru noul staff tehnic din Ghencea, lipsa de noutăţi din vestiar nu reprezintă cea mai mare problemă a Stelei. Nu faptul că n-au dubluri de valoare i-a făcut pe Stanciu şi Latovlevici să greşească atît de des în meciul cu Astra. Nu le-a scăzut brusc valoarea, le-a scăzut motivaţia. Şi asta e grav.

Jucătorii stelişti par decuplaţi de la Steaua. Cu mintea în vacanţă, la ofertele din străinătate, oriunde în altă parte, numai la obiectivele lui Gâlcă – nu. „Dubla” cu norvegienii greu de pronunţat îl preocupă vizibil doar pe antrenor. În campionat, cu ceea ce are la dispoziţie în acest moment, antrenorul Stelei nu ar trebui să aibă prea mari probleme. Poate că nu va reuşi să imprime stilul spaniol, dar se va bate în continuare la titlu.

În Liga Campionilor, însă, pînă şi adversari prost cotaţi, dar ambiţioşi îi pot pune probleme Stelei. Aşa incoerentă cum a arătat în amicale, aşa neglijentă cum s-a prezentat în Supercupă, campioana nu s-a schimbat substanţial. Doar s-a diluat. Mizează pe inerţie, pe bunele reflexe din perioada Reghecampf. Nu joacă prost, dar joacă din amintiri.

Gâlcă n-a avut timp să schimbe, fireşte. A testat, a studiat şi a ajuns la concluzia că nu are material suficient să construiască. Îi trebuie mai multă stofă pentru petice. Tehnicianul stelist încă visează şi teoretizează. Orice schemă minunată i-ar trece prin cap, are nevoie de cel puţin 11 oameni s-o pună în aplicare. Iar dacă oamenii ăştia nu-l ascultă, dacă nu trag în aceeaşi direcţie, la acelaşi atelaj, nu e nimic de făcut. Un vestiar se cîştigă mai greu decît un trofeu de vacanţă. Cît despre respectul jucătorilor, ei bine, „acesta e un lucru foarte mare”, cum ar spune Tanţa şi Costel ai lui Băieşu.

Prima treabă a lui Gâlcă este să formeze un grup unit în cîteva zile. Deşi crede că se află la mîna şefilor clubului, care ar putea să-i facă rost de întăriri, antrenorul Stelei este condiţionat, strict şi imediat, doar de acea armă capricioasă numită „conştiinţă de profesionist”. În Liga 1, conştiinţa asta se manifestă cu preponderenţă cînd vin scouteri în tribune. În rest, domină pragmatismul. Pentru Chipciu şi coechipierii lui, un eventual eşec cu norvegienii nu reprezintă o mare dramă. Ei au obiectivele lor, nu neapărat legate de actuala echipă. Vor „să-i vadă şi pe ei localitatea”. Pentru Steaua,însă, rezultatele şi banii aferenţi din LigaCampionilor sînt vitali. În lipsa lor,tehnicianul roş-albaştrilor va face alte liste, mai scurte, mai sumbre.

De aceea, Gâlcă n-ar trebui să-şi piardă vremea cerîndu-i Moşului fotbalişti teleghidaţi. Pe moment, ar fi de-ajuns să-i motiveze pe distraşii pe care-i are deja sub comandă. Dacă nu merge nimic, nici un filmuleţ, nici un discurs, n-ar strica să încerce să-i mituiască, deşi nu e tocmai ceea ce ar fi făcut Guardiola în locul lui.