Performanţele lui Ioan Niculae
După ce şi-a certat jucătorii pentru că „mimează fotbalul”, patronul Astrei este urmărit penal pentru că a mimat şi capitalismul, şi sechestrul
Ioan „Forbes” Niculae a fost pus, din nou, sub urmărire penală. Prima oară a păţit această neplăcere în […]
După ce şi-a certat jucătorii pentru că „mimează fotbalul”, patronul Astrei este urmărit penal pentru că a mimat şi capitalismul, şi sechestrul
Ioan „Forbes” Niculae a fost pus, din nou, sub urmărire penală. Prima oară a păţit această neplăcere în 2012, în Dosarul Romgaz, în care este acuzat de complot şi subminarea economiei naţionale. Acum este anchetat pentru sustragerea de bunuri de sub sechestru, instigarea la abuz în serviciu şi spălare de bani.
Cu patronul Astrei intrînd la DIICOT, s-a ajuns la pragul de saturaţie al amestecului legii în treburile interne ale fotbalului. Numărul de dosare penale a atins un maxim istoric în Liga 1. E cazul să ne întrebăm, retoric, dacă nu se impune ca anchetaţii să-şi facă un sindicat al lor, ca proletarii? Să ceară plata orelor suplimentare de interogatoriu şi bonuri de masă, pentru zilele în arest preventiv. În funcţie de cum se vor încheia anchetele şi procesele, ne vom lămuri dacă patronii ca Niculae au corupt fotbalul sau fotbalul i-a corupt pe ei. Mai ştii? O fi avînd ceva molipsitor sportul ăsta, cum devii şef de club, cum îţi apar bube pe cazier.
În cazul şefului de coşmar al lui Isăilă, fotbalul pare să fi jucat rolul unui obiect de recuzită într-un număr de iluzionism. Magicianul ne-a distras atenţia, ne-a spus să ne uităm într-o parte, la arbitraj, la tabela de marcaj, în timp ce opera trucul cu moneda în partea exact opusă. În ultimii doi ani, Niculae şi-a intensificat apariţiile în mass-media, în emisiuni sportive. A intrat „prin telefon” înainte, la pauză şi după meciuri. A demis acelaşi antrenor de cîteva ori, şi-a umilit jucătorii de nenumărate ori. În timp ce îl demasca pe Budescu, sabotorul alimentaţiei raţionale, pentru că iar „şi-a umplut stomacul”, prestidigitatorul Niculae îşi punea ordine în averea pusă sub sechestru.
Unul dintre refrenele favorite ale patronului Astrei este „performanţa”. Performanţă în sus, performanţă în jos, cine nu face performanţă pleacă, rămîne numai cine performează. Performanţa asta e un fel de înlocuitor pe bază de soia al planului cincinal. Înainte de ’89, Niculae i-ar fi certat pe fotbalişti că n-au depăşit recordul de pase la hectarul de teren. Acum îi ceartă că „mimează fotbalul”, „nu au ce căuta în lot, deloc, deloc”, „merită să joace în Liga 1”, „nici unul nu este netransferabil”, „echipa asta e impotentă, e moartă” etc.
Să ţinem cont că ne aflăm în plin iluzionism. Nimic nu e ceea ce pare a fi. Niculae mimează exigenţa, o face pe şeful dur din economia de piaţă. Dar, conform dosarelor întocmite de procurori, cel mai bogat român nu se cramponează de principiul liberei concurenţe. E acuzat că şi-a consolidat afacerile arzînd gaz foarte ieftin, de la stat. Performanţa lui se reduce, în acest caz, la celebra triadă „pile, relaţii, cunoştinţe”. Chiar dacă ar fi avut şi alţii ideea briliantă de a se îmbogăţi astfel, n-ar fi avut cum s-o pună în practică. Nu au „know-how”, vorba unui fost coleg de breaslă al patronului Astrei.
Niculae a trecut dintr-un regim politic în altul ca gîsca prin apă. A trecut lin. Face parte din categoria ermetică a întreprinzătorilor pentru care privatizarea e noua colectivizare, iar capitalismul e noul comunism, adică un alt pretext pentru limba de lemn. Ce reprezintă fotbalul în imperiul de scamator financiar al lui Niculae? Un instrument clasic de propagandă, acum şi la televiziunea cu program 24 h/ 7. Şi e parte dintr-o minciună statistică. Dacă pretinde performanţe, performanţe şi iar performanţe de la echipă, asta nu înseamnă automat că dictatorul din ţara Interagro a cîştigat competiţie după competiţie în afaceri. Sau că s-a luptat ca un erou al muncii socialiste, să obţină subvenţii de la stat. Poate însemna exact contrariul.