Mexic în carnaval

Să vorbești despre defectele Braziliei sună a blasfemie. Dar asta era, de fapt, una din curiozitățile legate de meciul cu Mexic, să arate adevăratul nivel al trupei lui Scolari, cu tot cu micile, minusculele, microscopicele ei imperfecțiuni. Și s-au văzut. […]

Să vorbești despre defectele Braziliei sună a blasfemie. Dar asta era, de fapt, una din curiozitățile legate de meciul cu Mexic, să arate adevăratul nivel al trupei lui Scolari, cu tot cu micile, minusculele, microscopicele ei imperfecțiuni. Și s-au văzut. E ceva acolo, o precipitare a tuturor brazilienilor, cu mic, cu mare în atac, cu Paulinho, cu Marcelo, Purcelo si Catzelo, de parcă toți vor să-i fure laurii și fetele lui Neymar.

O necoordonare abia perceptibilă a dus la primele 45 de minute fără gol înscris Mexicului.

Iar Mexicul a atacat poarta lui Julio Cesar, a avut ocazii, încă o blasfemie. Și cînd n-au atacat, Rafa Marquez (sau o sculptură care-i seamănă) și ai lui s-au pus zid, de mîini, de picioare, de capete, de Ochoa. Altceva e să alergi pe nisip, altceva – printre bolovanii de piatră aztecă.

Ritmul a fost nebun, nebun mai mult dinspre partea mexicanilor naivi ca eroii. Da, Brazilia are drumul deschis spre titlul mondial, dar nu va fi un drum ușor, presărat cu ofrande. Neymar deja gîfîie.

Si apoi galbenul lui Ramires, al lui Thiago Silva, ce-o fi vrind sa insemne si asta? Arbitrul nu stie japoneza?