Salvați de maestru

Şefii lui Dinamo aşteaptă indicaţii de la Moggi despre cum se face trecerea de la şaormerie la pizzerie Să recunoaştem, şefii lui Dinamo s-au străduit să fie originali, cînd au anunţat venirea unui salvator străin la echipă. Cluburile româneşti erau […]

Şefii lui Dinamo aşteaptă indicaţii de la Moggi despre cum se face trecerea de la şaormerie la pizzerie

Să recunoaştem, şefii lui Dinamo s-au străduit să fie originali, cînd au anunţat venirea unui salvator străin la echipă. Cluburile româneşti erau salvate, îndeobşte, de şeici atît de misterioşi că nici măcar arabii nu auziseră de ei. Dinamo va fi scoasă din încurcătură de însuşi Luciano Moggi.

La fel ca trupele rock legendare, care concertează în România după ce s-au destrămat de cîteva ori, şi fostul şef al lui Juve vine cu întîrziere. Din „il capo” care era, a rămas doar umbra lui intrepidă. Şlagărele i s-au prăfuit, ambiţiile i s-au diminuat pînă la nivelul mecurialului din Liga 1. E ca Albano fără Romina. Procesul Calciopoli încă se judecă. Moggi a pierdut în primele două instanţe. În apel, a fost condamnat la 2 ani şi 4 luni de închisoare, cu executare, pentru „asociere mafiotă” şi „fraudă sportivă”.

Pînă la sentinţa definitivă, Moggi şi-a făcut timp „să ofere consultanţă” clubului alb-roşu. Aşa s-a exprimat purtătorul de cuvînt al „cîinilor”: consultanţă. Moggi are din plin ceea ce Niculae Badea numea „know-how”, iar restul lumii – tupeu. Şi-a oferit serviciile pentru un an. Doi ani ar fi însemnat că nu are încredere în justiţia italiană. Un an e un termen rezonabil.

Consultanţă, bine, bine, dar în legătură cu ce? În legătură cu orice. Ce nu poate să te înveţe unul ca Moggi? De la cum să amesteci în sosul de roşii şi să tai fin usturoiul cu lama de ras, ca-n „Băieţi buni”, la cum se discută cu şeful arbitrilor. El e muza jafului pe care-l reclama Negoiţă. În vizita de tatonare, starul italian s-a întîlnit cu Anghelache & nepotul. A fost pus la curent cu situaţia clubului şi urmează să trimită pe mail un proiect de redresare. „Fanatik” scrie că Moggi a promis că Dinamo va ieşi campioană în 2015. Judecînd după palmaresul lui „Lucky Luciano”, este foarte posibil să se ţină de cuvînt, dar titlurile obţinute sub comanda lui Moggi au termen de expirare. După o vreme, sînt retrase. Iată un motiv temeinic pentru ca şefii lui Dinamo să mai mediteze înainte de a-l angaja pe Moggi.

E drept că le-a făcut o ofertă de nerefuzat, în situaţia actuală a clubului, dar serviciile lui nu sînt gratuite. Negoiţă se află în faţa unei alegeri delicate: ori plăteşte apa şi lumina la stadion, ori îl plăteşte pe mentorul italian. Chiar dacă Moggi ar căuta şi investitori pentru Dinamo, misiunea lui de bază ar fi alta. Italianul şi echipa lui ar trebui să umple, cum să-i spunem?, criza de personal produsă de condamnările din Dosarul Transferurilor. Impresarii care gravitau în jurul echipei alb-roşii nu-şi mai pot desfăşura activitatea în condiţii optime, din cauza regimului de detenţie. Trebuie supliniţi într-un fel sau altul, aşa că Negoiţă s-a orientat spre Moggi. Într-un fel, e pasul firesc, să înlocuieşti copiile cu originalul. După ce ucenicii au jumulit echipa, a venit şi rîndul maestrului.

Împreună cu fiul său, oaspetele italian deţine firma de impresariat GEA World, o întreprindere tentaculară, care a prins sub contract aproape tot ce mişcă în fotbalul italian. Nu vă gîndiţi că n-a mai rămas mare lucru de vîndut din vestiarul lui Dinamo! Cînd vînzătorul are vocaţie, vinde grădinarilor castraveţi la suprapreţ. Partea legată de comerţul cu jucători ar fi teoretic rezolvată. Moggi s-a oferit să se ocupe şi de Jihad, adică de partea de management. Ca traiectorie şi de la mare depărtare, privit cu ochii mijiţi, Moggi seamănă puţin cu un Borcea în versiune Serie A. A plecat şi el de jos. Era lucrător la căile ferate şi jucător amator, cînd s-a lipit de şefii de la Juventus ca om bun la toate.

După ce-a scris pagini de glorie şi scandal în Italia, a ajuns la capitolul „Hello, Budapest!”. Chiar dacă tardivă, vizita lui Moggi ridică măcar moralul suporterilor dinamovişti, după stolul de veşti sumbre despre insolvenţă. Isprăvile lui încă au puterea de fascinaţie a răului nepedepsit. Dacă Negoiţă anunţa că bate palma cu şefii gunoierilor din Napoli, ştirea n-ar fi impresionat pe nimeni. Deşi asta ar fi fost, într-adevăr, o ştire. Primul ar fi aflat-o Dorin Rotariu, care s-ar fi trezit, într-o bună dimineaţă, cu un cap de cal pe pernă, dedicaţie de la noul lui impresar.