Oferta care frige
Antrenorii cu nume preferă politeţea în locul riscurilor meseriei. Nu refuză propunerea de a antrena Steaua, o dau mai departe.
Postul de antrenor al Stelei trece din om în om mai rapid decît îşi aruncă jamaicanii ştafeta la 4X100 metri. […]
Antrenorii cu nume preferă politeţea în locul riscurilor meseriei. Nu refuză propunerea de a antrena Steaua, o dau mai departe.
Postul de antrenor al Stelei trece din om în om mai rapid decît îşi aruncă jamaicanii ştafeta la 4X100 metri. Nici n-apucă oficialii Stelei să adreseze propunerea, că vine şi răspunsul. Cei vizaţi au delicateţea să propună, la rîndul lor, un nume. Şi uite-aşa, de la Dan Petrescu, trecînd prin Ionuţ Chirilă şi Hagi, s-a ajuns la Mihai Teja, antrenorul de la „U” Cluj. Aşteptăm cu interes numele pe care-l va propune Teja, pentru a-i pasa castanele fierbinţi.
Pînă atunci, să mai privim o dată tabloul. Pare familiar, nu? Steaua a traversat lungi perioade de căutare a tehnicianului ideal, care să se adapteze şi la exigenţele fanilor, şi la cerinţele finanţatorului, şi la jocurile de putere din interiorul clubului. Diferenţa o face, de data aceasta, statutul de încarcerat şi condamnat penal al patronului, unica sursă de inspiraţie a deciziilor. Este o vulnerabilitate a echipei, camuflată, de bine, de rău, de rezultate.
Dacă Reghecampf pleca încă de la finalul sezonului trecut, ar fi fost evident încă de atunci că Steaua suferă din pricina vidului de putere. Degringolada din vestiar s-ar fi instalat mai devreme, grupul s-ar fi fărîmiţat încă înainte de startul actualului sezon, iar lipsa de lichidităţi ar fi forţat schimbări radicale. Schimbări de genul aducerii lui Teja sau, în caz de refuz, a secundului lui Teja pe banca tehnică. Antrenorul clujenilor reprezintă o soluţie îndoielnică, nu din cauza lipsei de valoare sau a lipsei de devotament pentru culori. Ci din cauza lipsei de experienţă ca principal. Despre lipsa de meciuri în cupele europene nu mai vorbim. Iar despre felul cum gestionează relaţia cu jucătorii-vedetă nu ne putem pronunţa, n-avem încă probe.
Numirea lui Teja sau a unui echivalent valoric ar confirma toate veştile neliniştitoare despre vînzarea clubului, despre vînzarea jucătorilor importanţi, despre austeritate şi alte concepte neprietenoase cu publicul. Scenariul unei reveniri în primăvara europeană ar rămîne la stadiul de literatură de sertar, pentru încă un sezon. Campioana va avea obiectivul călduţ de a-şi apăra titlul şi cam atît. N-ar fi vreo catastrofă, doar o lungă hibernare.
E drept că variante precum antrenorul lui „U” Cluj îl pun pe Hagi într-o lumină nouă, de tactician providenţial. Însă Hagi a refuzat deja, credincios alibiului său, Viitorul. Iar Dan Petrescu s-a plîns că n-a fost rugat destul de insistent. Să vii la Steaua, ca strateg al incertitudinii, nu e la îndemîna oricui. N-a fost niciodată uşor să antrenezi echipa din Ghencea. Acum e mai greu ca oricînd. Trebuie să rişti şi financiar, şi profesional, şi personal. Fişa postului s-a modificat dramatic în ultimele luni. Trebuie să construieşti palate din praful de pe tobă şi din poruncile transmise la vorbitor.
Pe lista criteriilor după care oficialii Stelei caută antrenori se află preţul, în primul rînd şi în ultimul rînd. Noul principal din Ghencea va fi ieftin, dintr-o stofă din aia care rezistă amestecului terţilor în alcătuirea primului „11”, demiterilor repetate şi tensiunii din subsolul clasamentului. Nu va fi un tehnician ales pe criteriul prizei la public. Părerile publicului contează prea puţin acum. Între fluierături şi lojă s-au interpus gratiile. Cursa pentru notorietate a finanţatorului a avut un finiş abrupt.
Ies din calcul cei care au ceva de pierdut, de pildă, proeminenţa zbuciumată din vastul campionat rusesc, coroana de monarh fără statuie sau încrederea şeicilor care plătesc în petrodolari. Numele mari predau prudent ştafeta antrenorilor fără nume. Hagi şi ceilalţi grei momentan inaccesibili vor veni la Steaua cînd echipa va fi pe val, prosperă, cu un acţionariat serios, stabil şi liber. Cînd va scoate puncte în Europa, campioana va deveni iar de nerefuzat.