Asta are, asta n-are, asta este arestare!

După ce ne-a explicat că „premierea nu e mită”, şeful LPF se pregăteşte să le explice judecătorilor că „prejudiciul nu e furt”

„Mi-ar fi fost frică dacă aş fi furat!”, a comentat fostul şef al Ligii, în timp ce procurorii […]

După ce ne-a explicat că „premierea nu e mită”, şeful LPF se pregăteşte să le explice judecătorilor că „prejudiciul nu e furt”

„Mi-ar fi fost frică dacă aş fi furat!”, a comentat fostul şef al Ligii, în timp ce procurorii îi percheziţionau casa. E adevărat, în dosarul privind vînzarea drepturilor TV, Dumitru Dragomir nu este acuzat pentru „furt”, este acuzat de evaziune, delapidare şi spălare de bani. Puţini ar sesiza diferenţa specifică dintre „a fura” şi „a prejudicia”.

Dragomir poate. Cu rigoare avocăţească, risipeşte confuziile preventiv, înainte ca acestea să apară. Nu este doar autoproclamatul „tată al şmecherilor”, ci şi mama vitregă a dicţionarului. „Eu cred că Gigi Becali nu va fi condamnat. Acei bani erau pentru premiere. Băi, fraţilor, prea ne jucăm cu cuvîntul «mită»!”, spunea fostul şef al LPF în 2012.

Cînd a fost chemat la DNA, în dosarul dezafilierii Craiovei, Dragomir a mai făcut o distincţie: „Bă, nebunule, pune mîna şi învaţă… Pune, bă, mîna şi citeşte ce înseamnă învinuit şi ce înseamnă inculpat…”.

Dragomir ştie. Se cramponează de cuvinte ca un cenzor de la „Scînteia”. Foarte eficient acest artificiu retoric, din arsenalul gîndirii magice. Dacă nu spunem lucrurilor pe nume, înseamnă că lucrurile nu există. Nu spui „şpagă”, spui „comision”, nu mai spui „spălare de bani”, spui „inginerie”. Despre condamnaţii din Dosarul Transferurilor, nu spui că sînt „infractori”, spui că sînt „oameni competenţi”. Nu spui că au devalizat cluburile, spui că „au adus în ţară bani din care cluburile au trăit ani buni”.

Uneori, declaraţiile lui Dragomir lăsau impresia că oamenii de fotbal vorbesc altă limbă decît româna, un fel de esperanto de butic, un dialect de provincie autonomă şi ostilă. De unde şi numeroasele blocaje de comunicare. Cînd suporterii au lansat, acum doi ani, o campanie de proteste împotriva şefilor de la Ligă şi Federaţie, Dragomir a avut următoarea obiecţie: „Dacă voiau să ne dea jos, trebuiau să spună ««Să fie chimbaţi!»», nu ««Jos»»!”.

De-a lungul anilor, fostul lider al LPF a manipulat masa vocabularului pînă a obţinut efectul de scenă dorit. Nu l-a tras nimeni la răspundere pentru delir de interpretare. Acum se află în postura de a executa aceleaşi acrobaţii semantice în faţa judecătorilor şi procurorilor: „Puneţi, bă, mîna şi citiţi… 3 milioane de euro nu înseamnă 3 milioane de euro. Băi, fraţilor, prea ne jucăm cu banii!”.

Cam aşa ceva. În rest, nu-i mare filosofie. Dragomir trebuie doar să-i convingă pe oamenii legii să rescrie Codul Penal, după formula „asta are, asta n-are, asta e cîştigătoare”.