Omagiul birocraţilor faţă de ei înşişi

Federalii au estimat că Mircea Lucescu nu e plătit la adevărata valoare de către Ahmetov. Mai lipseau 1.200 de lei.

Mircea Lucescu se află printre norocoşii care încasează lunar o rentă de 1.200 de lei de la FRF. Asta e […]

Federalii au estimat că Mircea Lucescu nu e plătit la adevărata valoare de către Ahmetov. Mai lipseau 1.200 de lei.

Mircea Lucescu se află printre norocoşii care încasează lunar o rentă de 1.200 de lei de la FRF. Asta e ca şi cum Ministerul Educaţiei i-ar oferi o bursă lui George Soros. Dar faptul e votat şi consumat. Să mai zică unii că Federaţia nu-şi permite să-l plătească pe Lucescu! Dacă-l aduceau selecţioner, costa mai mult, dar nu mai puteau să-i dea diplomă.

De unde şi pînă unde accesul de filantropie? În frenezia alegerilor, numele antrenorului lui Şahtior a nimerit pe lista cu membri de onoare ai Federaţiei. Lista asta reprezintă umplutura curcanului de adio oferit de Adunarea Generală lui Mircea Sandu şi „vicelui” Dragomir. Pachetul de privilegii şi renta viageră de 4.000 de euro pe lună, acordate fostului şef al FRF, aveau nevoie de un alibi. Aşa că subalternii loiali au apelat la această diversiune: i-au premiat pe Sandu şi Dragomir la grămadă cu fostele glorii. Totul ar fi ieşit bine şi frumos, dacă Rinat Ahmetov nu le ar fi luat-o înainte federalilor, plătindu-i deja lui Mircea Lucescu un salariu de 2,5 milioane de euro pe an. Teoretic, cu toată criza din Ucraina, Lucescu se poate lipsi de taxa de solidaritate pe care i-o achită FRF.

Adunarea Generală a încercat să mascheze o măgărie, cea a privilegiilor pentru Sandu şi Dragomir, cu o impertinenţă. Mişcarea a fost plănuită încă din februarie, cînd FRF anunţa „alocarea unei rente viagere în valoare de 500 de Euro netto, care va fi acordată membrilor de onoare ai Federaţiei”. Lista membrilor, se preciza în comunicat, „va fi alcătuită avînd la bază criterii precise (ele vor fi elaborate în cel mai scurt timp)”. După cum era de aşteptat, federalii au făcut întîi lista, apoi s-au pus pe identificat criteriile. Acestea nu se cunosc încă, dar, fără doar şi poate, sînt precise ca metrul-etalon de la Paris. Altfel cum? Cum să calculezi mental, din burtă, cît a contribuit Mircea Lucescu, „netto” şi „brutto”, la progresul fotbalului românesc? Oricare ar fi algoritmul, oricare ar fi criteriile, e clar că Mircea Sandu le-a colecţionat pe cele mai multe dintre ele. Cu asta s-a ocupat, de fapt, în cei 24 de ani cît a condus fotbalul.

În mod normal, trebuiau să existe două liste şi două seturi de criterii. Iar calitatea de membru de onoare nu trebuia neapărat să se confunde cu cea de rentier. Dar,  fiind vorba de FRF, e de înţeles. Acolo onoarea merge mînă în mînă cu banii, cele două sînt de nedespărţit, ca pasărea pluvian şi crocodilul.

Cum poate fi reparat impasul somalez, de a-l premia cu 1.200 de lei pe Mircea Lucescu? Suma o fi ea simbolică, dar simbolizează aroganţa mediocrităţii, nu recunoaşterea valorii. De fapt, structurile federale îşi aduc lor însele un omagiu. Îşi premiază mentorii, pe Sandu şi Dragomir, cu pachete de lux şi le aruncă firimituri gloriilor, lui Mircea Lucescu, lui Cornel Dinu, lui Dembrovschi, lui Lupescu senior şi celorlalţi de pe listă.

Noua conducere a FRF poate revizui mecanismul rentelor şi al titlurilor de onoare şi-l poate supune la vot într-o Adunare Generală extraordinară. Asta, dacă noii lideri sînt dispuşi să numere articulaţiile de la genunchiul broaştei, contabilizînd, cu acest prilej, şi cîtă putere reală au asupra sistemului.

Dacă nu, n-au decît să repare geamul spart dărîmînd casa cu totul. Au computere la Casa Fotbalului? Au. Să-i dea atunci o rentă viageră şi lui Bill Gates, pentru contribuţia lui la progresul birocraţiei din fotbalul românesc. Să-i dea titlul de Cavaler al Artelor şi Crampoanelor Reginei Angliei, eventual şi un tablou din ăla fauvist, în mărime naturală. Că doar Anglia e ţara unde s-a inventat fotbalul.