Reghele Soare

Antrenorul Stelei crede că a schimbat mentalitatea în Liga 1. Din păcate, strălucirea lui ne împiedică să vedem dacă are dreptate

Reghecampf a dat tonul agresiunilor verbale devenite tradiţionale înaintea unui meci dintre Steaua şi Dinamo. Antrenorul roş-albaştrilor susţine că […]

Antrenorul Stelei crede că a schimbat mentalitatea în Liga 1. Din păcate, strălucirea lui ne împiedică să vedem dacă are dreptate

Reghecampf a dat tonul agresiunilor verbale devenite tradiţionale înaintea unui meci dintre Steaua şi Dinamo. Antrenorul roş-albaştrilor susţine că echipa lui se bate la titlu doar cu Astra şi cu Petrolul: „Pentru noi, în acest moment, Dinamo nu reprezintă nimic!” Este o formulare nefericită, care cerea o replică dură. A primit-o din partea lui Cornel Dinu.

Verdictele de genul acesta sună plăcut pentru urechile suporterilor. Dar campionatul nu se cîştigă pe puncte de simpatie. Reghecampf nu are drept obiectiv propria popularitate. „E o diferenţă enormă între ce avem noi la Steaua şi ce au ei la Dinamo, cu tot respectul”, remarcă el. Depinde din ce punct de vedere compari. Dar Reghecampf lasă impresia că totuşi duce lipsă de ceva la Steaua: de lăudători. Echipele puternice nu au impulsul de a-şi anula adversarii, oricare ar fi ei, din vorbe. Nu fac paradă cu forţa lor, se presupune că aceasta este de domeniul evidenţei. Cînd Reghecampf insistă pe superioritatea Stelei în campionat, fanii ar trebui să-şi pună întrebări. Cît de puternică este, în realitatea, echipa lor favorită, dacă antrenorul ei simte nevoia să sublinieze asta, cu două linii şi trei semne de exclamare?

Tiradele lui Reghecampf se concentrează, de fapt, pe meritele propriei persoane, ca antrenor la Steaua. De cînd a venit el, a început să se scrie, de fapt, istoria roş-albaştrilor. De cînd a venit el, Steaua n-a pierdut cu Dinamo, de cînd a venit el, mingea nu mai e rotundă, s-a turtit, de cînd a venit el, fotbalul românesc se joacă altfel, de la dreapta la stînga, nu de la stînga la dreapta. Fără pic de falsă modestie, va anunţa şi el invenţia pălăriei care se poate ridica şi cu stînga, şi cu dreapta sau patentarea chibritului care se aprinde la ambele capete, cum îl ironizau contemporanii pe un scriitor interbelic.

„Noi am schimbat fotbalul românesc într-un an şi jumătate, de la mentalitate, mod de pregătire şi cum abordăm fiecare partidă!”, spune tehnicianul. Lauda asta de sine se înscrie perfect în tradiţia aroganţelor, a simptomelor de ameţeală din vîrful clasamentului. Fără îndoială că jocul bun al Stelei a ridicat nivelul Ligii 1, a obligat rivalii să se străduiască mai mult. Dar mentalitatea nu se schimbă într-un an şi jumătate, că nu-i ceva de genul fototapetului. Dacă Reghecampf crede că e în stare să producă astfel de mutaţii în Liga 1, înseamnă că are o părere amplă despre el însuşi, de la Regele Soare şi Ţarul Petru în sus. Nu ştim exact ce vede în oglindă, poate-l vede pe Sir Laurenţiu sau pe Mourinho îmbunătăţit, cu un palton mai şmecher, de fiţe. Din afară, schimbarea asta dramatică nu se observă cu ochiul şi cu urechile libere.

Nu se vede că Reghecampf ar depune eforturi să-şi schimbe nici măcar propriile abordări. Ar trebui să înceapă prin a nu-şi mai insulta adversarii. Dar asta e greu. Cel mai greu. Şi nu ţine atît de mentalitate, cît de maturitate.