De mic avea coşmarul ăsta!

Vasluienii l-au legat fedeleş cu fundă şi l-au trimis pe Sînmărtean pachet la Steaua.

După Keşeru, cel îndelung dorit, vine şi Sînmărtean, cel care îndelung a refuzat să se înhame la Steaua. Bucuria oficialilor roş-albaştri nu se poate compara decît […]

Vasluienii l-au legat fedeleş cu fundă şi l-au trimis pe Sînmărtean pachet la Steaua.

După Keşeru, cel îndelung dorit, vine şi Sînmărtean, cel care îndelung a refuzat să se înhame la Steaua. Bucuria oficialilor roş-albaştri nu se poate compara decît cu bucuria oficialilor vasluieni, care scapă de o gură de hrănit. Nu numai că au scăpat de el, dar au scos şi un plus de imagine, dînd impresia că şi-au făcut pomană cu actualii campioni. “Steaua are mai mare nevoie de el decît noi!”, a explicat unul dintre conducătorii vasluieni. Dacă nici asta nu-i generozitate, atunci…

Managerul Stelei susţine că nevoia asta de Sînmărtean a apărut recent, după plecarea lui Bourceanu. “Trageţi voi concluziile unde va juca!”, i-a îndemnat Mihai Stoica pe jurnalişti. Va juca pe postul de soluţie de avarie. Steaua n-a adus mulţi jucători în această iarnă. A cumpărat exact cît să nu bată la ochi locurile rămase goale din echipă. Nu e o politică riscantă, pentru că lupta la titlu în Liga 1 nu necesită armuri grele şi manevre măreţe, în acest sezon. Echipa din Ghencea se descurca pe plan intern şi fără ajutoare de la Vaslui.

Transferul lui Sînmărtean ţine mai mult de moft şi de curiozitate. Cluburile sărbătoresc manevra care a întîrziat cîţiva ani. Singurul care nu se bucură pare a fi  mijlocaşul. El dorea continuitate la Vaslui. Sau contract în fotbalul arab. “Eu în Champions League am jucat, ştiu ce înseamnă, liniştea financiară a echipei e tot ce primează!”, aşa îşi motiva el, în decembrie, refuzul de a semna cu Steaua. Roş-albaştrii i-au propus atunci un salariu mai mic, plus luminţele din cupele europene. “Dacă eşti mai tinerel, te poate fura orice magie de felul ăsta!”, a parat jucătorul.

Arabii nu l-au vrut, vasluienii au rămas fără linişte financiară. Numai aşa, forţat de împrejurări, legat de mîini şi de picioare, Sînmărtean s-a lăsat furat de magie ca o mireasă kirghiză. În termenii fotbalului profesionist, nu mai e “tinerel”, în martie face 34 de ani. De fapt, nu e sigur că a fost vreodată tinerel sută la sută. Cariera lui a înaintat încet, poticnit, pînă în pragul burghez care l-a catapultat în vestiarul Stelei.

Fanii campioanei vor avea parte de alt discurs decît cel obişnuit la noile achiziţii. Sînmărtean le va mărturisi că de mic copil avea coşmaruri că ajunge la Steaua. Le va spune că Liga Campionilor reprezintă o mare vrajă, pentru care nu merită să-ţi toceşti oasele. Suporterii vor auzi tot ceea ce nu vor să audă de la un nou venit. Sînmărtean nu e genul care să se laude cu ce va face şi pe cine va bate pentru Steaua. El e genul care se întreabă ce va face Steaua pentru el.

Pînă la urmă, vorbele contează prea puţin. Pentru Reghecampf, însă, va fi o provocare să scoată la iveală talentul graţios din gospodarul ţîfnos şi astenic. Sînmărtean nu mai are nici entuziasmul pe care-l avea la Panathinaikos sau la Utrecht, nici spiritul de contradicţie pe care-l dezvoltase la Vaslui, în ciuda selecţionerilor. La vîrsta venerabilă pe care susţine c-o are, autoconservarea bate orgoliul. Orgoliu au puştii. Sînmărtean are calcule. Şi motivaţiile unui cetăţean din clasa de mijloc: cît mai puţină presiune, efort atît cît trebuie. Pragmatism pe toată linia. “Sigur ar aduce un plus. Ar fi un jucător extrem de util!”, şi-a făcut curaj Reghecampf. La ce anume va fi util Sînmărtean, încă nu ne putem pronunţa. De la Vaslui, n-a ajuns cu instrucţiuni de folosire. Dar de util, va fi util, altfel n-ar exista proverbul “Cine n-are bătrîni să nu-şi cumpere tinerei”.