Jocuri în ţara care nu se joacă

Din revelaţiile presei străine la Soci: ruşii sînt lipsiţi de maniere şi ca gazde, nu doar ca oaspeţi

Dacă s-ar fi petrecut în România, s-ar fi discutat despre „organizare românească” şi s-ar fi formulat retoric întrebarea: „Ce imagine îşi vor […]

Din revelaţiile presei străine la Soci: ruşii sînt lipsiţi de maniere şi ca gazde, nu doar ca oaspeţi

Dacă s-ar fi petrecut în România, s-ar fi discutat despre „organizare românească” şi s-ar fi formulat retoric întrebarea: „Ce imagine îşi vor face străinii despre noi?”. Ruşii sînt feriţi, prin definiţie, de această obsesie. Judecînd după primele impresii ale reporterilor ajunşi la Soci, ultima preocupare a ruşilor este să facă o figură frumoasă în faţa lumii.

„Putin a avut la dispoziţie şapte ani să se ocupe de găzduirea Jocurilor Olimpice”, se mira corespondentul „New York Times” la JO. Şapte ani şi un buget generos. Se vorbeşte de costuri care bat spre 51 de miliarde de dolari. Şi totuşi, ştirile despre gafele organizatorilor de la Soci fac carieră. Hotelurile neterminate, apa cu rugină, mierea cu albine în ea, cablurile de Internet atîrnînd jalnic din pereţi, iarba vopsită, toaletele „gemene”, criza pernelor pentru sportivi… Corespondenţii occidentali, precum cel al „NY Times”, se miră şi se tot miră. Totul, la aceste Jocuri, pare a fi din topor. De la condiţiile de cazare pînă la deschiderea tunătoare în stilul parăzilor din Piaţa Roşie. Pînă şi logo-ul a fost descris de către designerii americani drept produsul unei imaginaţii cam primitive.

Pe ce s-au cheltuit miliardele, dacă n-au rămas bani pentru tencuială? „Investigaţi dumneavoastră!”, i-a îndemnat un muncitor din Soci pe jurnaliştii străini. Unele publicaţii au lansat deja ipoteza corupţiei care a minat buna desfăşurare a pregătirilor. Este o ipoteză. Vor mai apărea şi altele. Nu e prima dată cînd lumea stupefiată se încăpăţînează să-i înghesuie pe ruşi într-un tipar inteligibil.

Cum să-i explici publicului american, britanic, francez, german etc că ruşilor nu le pasă de imaginea lor în lume? Că, deşi imaginea asta e aceeaşi de mii de ani, tot nu s-au plictisit de ea şi tot n-au chef s-o preschimbe, nici măcar temporar, într-o ficţiune ospitalieră, îndulcită cu surîsuri profesionale. Într-o singură privinţă, ruşii s-au pregătit impecabil au mobilizat 40.000 de militari paznici la JO. Partea asta cu securitatea au asimilat-o şi ei, un pic prea sîrguincios.

„Dacă nu ştii cît de adînc e rîul, nu păşi în el”, spune un proverb rusesc. Oaspeţii străini de la Soci, evident, n-au ştiut. Au judecat, din obişnuinţă, numai suprafaţa prost finisată. S-au scandalizat, deşi nu era nimic nou de constatat. Neglijenţa organizatorilor de la Soci este programată istoric. Nu e o scăpare, o nepricepere, un semn de slăbiciune, dimpotrivă, este un semn de putere în stare brută, nepervertită de mofturile civilizaţiei. „Iată că nu ne pasă! Dacă nu vă convin condiţiile, n-aveţi decît să vă căraţi înapoi, la apa plată şi la pernele moi de-acasă!”. Ai găsit o albină în miere? O înghiţi şi taci, nu reclami pe Twitter. Dai de duşcă apa cu tot cu pahar, cum se bea vodca în filmele sentimentale.

Cînd organizează mari competiţii, americanii sînt bănuiţi că-şi procură discret partea leului din medalii. Ei au un cult pentru succes, pentru „numărul unu”. Chinezii sînt experţi în fastul supradimensionat. Se concentrează asupra unei imagini orbitoare de ansamblu, mizînd pe faptul că aceasta va umbri realitatea la scară omenească din spatele ei. Fac un Cuib de Pasăre colosal, care maschează barăcile mizerabile ale constructorilor.

Ruşii nu au vocaţia imitaţiei. Nu tind nici spre capitalism, nici la Hollywood. Nu migălesc structuri spectaculoase, nu robotesc să cenzureze Internetul şi corespondenţele jurnaliştilor acreditaţi la JO. Nu se zbat să se conformeze unor reguli impuse de alţii şi să urce pe podium. Ei preferă să facă regulile, ca să aibă pe ce să-şi odihnească bocancii.

Indiferenţa lor faţă de cum îi văd alţii pune în evidenţă, prin contrast, vanitatea jocului democratic, care s-a restrîns treptat şi ireversibil la un joc de-a imaginea publică. Energii de toate felurile se cheltuie doar pe confecţionat, menţinut, salvat şi tranzacţionat aparenţe. Ruşii n-au nevoie să arate bine. Să fie politicoşi pînă la ipocrizie cu presa. Să demonstreze lumii cine sînt şi ce pot în plus faţă de ceea ce se ştie deja. Nu se joacă de-a democraţia, de-a globalizarea, de-a drepturile omului, de-a negocierile, de-a brandul de ţară, de-a Jocurile Olimpice. Ei nu se joacă deloc.