Caietul de miliarde

Noroc cu fotbalul! Autostrăzile au devenit, în sfîrşit, obiective de interes public, datorită candidaturii la Euro 2020.

Domnul pe care-l vedeţi acum cerînd rapoarte peste rapoarte despre accidentul aviatic din Apuseni este mult mai ocupat decît pare. Vicepremierul Gabriel Oprea […]

Noroc cu fotbalul! Autostrăzile au devenit, în sfîrşit, obiective de interes public, datorită candidaturii la Euro 2020.

Domnul pe care-l vedeţi acum cerînd rapoarte peste rapoarte despre accidentul aviatic din Apuseni este mult mai ocupat decît pare. Vicepremierul Gabriel Oprea se află în fruntea Comitetului Interministerial, zis şi Comitetul, care se ocupă de candidatura României la Euro 2020. Alături de domnul Oprea, un fel de supervizor antrenat pentru dezastre, din structură fac parte 15 reprezentanţi ai unor ministere, plus prefectul şi primarul Capitalei.

Meciurile de la Euro ar urma să se joace pe Arena Naţională, care a rămas, de la inaugurare pînă în prezent, tot în administrarea Primăriei. Din septembrie 2011, domnul Oprescu n-a izbutit să organizeze o licitaţie, pentru ca stadionul să ajungă în gestiunea unei firme private. A avut, e drept, ideea de a concesiona arena gratis, pentru 49 de ani, dar consilierii locali l-au oprit de la acest gest necugetat.

FRF este reprezentată, temporar, în comitet, de Mircea Sandu. După alegerile de la Federaţie, locul lui va fi luat de Dumitru Mihalache, „project manager” al candidaturii la Euro. Directorul de programe al FRF este în temă, s-a ocupat şi de finala Europa League din 2012. În actualul context, rolul strategic al lui Mihalache este să-i adoarmă pe ceilalţi, citindu-le basme din caietul de sarcini.

Sarcinile acelea, estimează Ziare.com, costă statul în jur de 10-12 miliarde de euro. E un fel de a spune, cu meciuri sau fără meciuri de la turneul final, tot aveam nevoie de autostrăzi, hoteluri noi în Bucureşti şi transporturi feroviare moderne. Stadionul, din fericire, există. Poate, de dragul UEFA, vom duce la capăt, pînă la graniţă, şi autostrada care leagă România de Ungaria. Se ştie că, de ochii lumii, muncim mai cu spor. Autostrada Arad – Nădlac, celebră în felul ei, a început să fie construită în octombrie 2011. Trebuia terminată anul trecut, ceea ce, logic, în firea lucrurilor, nu s-a întîmplat. Pentru 38,9 kilometri de drum, s-a cheltuit cît pentru Arena Naţională: 240 de milioane de euro. Cam 6,1 milioane de euro pentru un kilometru de autostradă.

În dosarul pe care Comitetul îl va depune la UEFA, în aprilie, lucrurile vor arăta optimist. Tot ceea ce trebuia făcut, construit, renovat încă de acum 10, 20 de ani, toate proiectele pentru care nu s-au găsit bani suficienţi sau firme potrivite se vor afla în stadiu de execuţie iminentă pe hîrtie. Panglicile vor flutura pe autostrăzi, Bucureştiul va avea de trei ori mai multe spaţii de cazare decît în prezent. Trenurile vor veni la timp, vor avea aer condiţionat şi aşa mai departe.

Teoretic, candidatura nu ne costă nimic. Toate cerinţele pentru organizarea unui astfel de eveniment vizează standarde ale civilizaţiei pe care oricum ne străduim să le atingem. Toate reprezintă obiective „de interes public şi de importanţă naţională”. Dar, dacă n-ar fi fotbalul, nu-i aşa?, nu ne-am bate capul cu ele. N-am institui încă un comitet. N-am pune secretarii de stat să coordoneze lucrări care sînt, deja, coordonate de alţi secretari de stat.

Practic, cînd apare o astfel de suprastructură, cum este cea condusă de „vicele” Oprea, vor apărea şi nişte fonduri suplimentare, alocate în regim de urgenţă. Apar noi lucrări, noi licitaţii, noi afaceri cu statul. În caz de forţă majoră, apar şi nişte „modificări legislative”, cum s-a exprimat premierul, pe contul lui de Facebook. Iată formula magică, prin care se vor găsi bani pentru orice, eventual şi pentru strictul necesar: modificări legislative. Pînă în aprilie, va ploua cu ordonanţe şi Hotărîri de Guvern, avînd drept pretext fotbalul.