Bonurile de masă ale fotbalului

Cu prilejul demisiei, Marin Condescu le-a reproşat ortacilor, prin reprezentanţii lor, că nu dau destui bani la Pandurii.

Marin Condescu şi-a anunţat demisia de la Pandurii cu vreo două luni întîrziere. A ales un mod contorsionat de a-şi susţine nevinovăţia, […]

Cu prilejul demisiei, Marin Condescu le-a reproşat ortacilor, prin reprezentanţii lor, că nu dau destui bani la Pandurii.

Marin Condescu şi-a anunţat demisia de la Pandurii cu vreo două luni întîrziere. A ales un mod contorsionat de a-şi susţine nevinovăţia, insistînd să conducă un club pe care e acuzat că l-a fraudat.

Echipa gorjeană n-a rămas de capul ei. La nivelul organigramei, în locul lui Condescu l-a desemnat interimar pe Eugen Pîrvulescu, un fost arbitru care cochetează cu politica. E omul lui de încredere, primise de curînd drept de semnătură, dar pe semnăturile de la Pandurii, se pare, nu poţi să pui prea mare bază. Pe partea financiară, clubul stă mai degrabă pe roze decît pe cărbuni. „Sînt bani din transferuri, din drepturi TV şi de la UEFA”, a dat asigurări Condescu.

E greu să-l contrazici. Conform anchetei DNA, fostul preşedinte cunoaşte bugetul clubului ca pe propriul buzunar. Poate chiar un pic mai bine. A avut tot timpul să se familiarizeze. E lider de sindicat din 1990 şi preşedinte de club din iarna lui 2003. Fotbalul a venit de la sine în CV, după ce şeful FNME acumulase suficientă putere, încît să controleze nivelul de trai din toată regiunea.

În discursul de despărţire, Condescu a strecurat şi o notă critică la adresa „vacii de muls”. O vacă de stat, fireşte, în curs de privatizare, în fine, vacă: „Echipa se va descurca şi fără bani de la Complexul Energetic Oltenia, care şi aşa nu a plătit întotdeauna cît a promis!”. CEO, aşadar, nu s-a ţinut de cuvînt. A dat bani cu ţîrîita la club, aproape l-a obligat pe Marin Condescu să comită acte de milostenie şi să împrumte Pandurii cu bani. Chit că procurorii susţin că dobînda a fost mai consistentă decît împrumutul, gestul contează, nu?

Conform rechizitoriului ajuns, zilele astea, pe masa judecătorilor de la Tribunalul Olt, Condescu avea metodele lui să-i facă pe şefii CEO să-şi respecte promisiunile. Complexul Energetic una spunea şi alta rumega, de aceea a fost nevoie de unele demersuri haiduceşti. Banii pentru tichetele de masă ale minerilor au fost direcţionaţi spre conturile clubului. Nu vă imaginaţi că minerii şi-au donat bucuroşi sandvişurile către fotbalişti.

Nu, ca de obicei, nici măcar n-au fost întrebaţi. Sindicatul a decis aşa. Federaţia condusă de Condescu a decis să ajute cu lichidităţi clubul condus de Condescu. Întîi, sindicatul a decis că minerii n-au nevoie de mese calde, la cantină, doar de mese reci. Apoi CEO a ales o firmă furnizoare de tichete de masă. Apoi firma s-a înţeles cu sindicatul, iar clubul Pandurii a încheiat cu ea un contract de cesiune de creanţe. Aşa se face că banii pentru mîncarea minerilor ajungeau în conturile clubului.

Un împrumut temporar, aşa l-a descris Condescu, în momentul cînd contractul din 2011 a ajuns în vizorul procurorilor. Era criză, Complexul Energetic n-avea bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, nu putea susţine financiar clubul decît prin acest „artificiu”, cum l-a numit liderul de sindicat. Un artificiu dintr-o îndelungată salvă de tun. Banii pentru tichetele de masă, 1,6 milioane de lei, în jur de 370.000 de euro, reprezintă un bacşiş, o amendă de parcare, o modestie pe lîngă afacerile sindicatelor din FNME.

„Artificiul” n-a ajuns nici pe-o măsea echipei. Asta e problema cu fotbalul finanţat de stat, banii publici nu ajung niciodată. Întotdeauna e loc de mai bine. Degeaba plătesc mineri abonamente nenumărate la meciurile Pandurilor, degeaba cotizează la sindicatul care susţine clubul, degeaba cotizează la statul, care deţine CEO. Nu e de-ajuns pentru salariul de vedetă al lui Eric. Clubul trebuie să le ia şi bonurile de masă, şi patul din hotelul sindicatului, şi fondul de pensie, şi asigurarea de sănătate. Totul. Eric avea 100.000 de euro pe an la Pandurii, plus prime. Un miner cîştigă în medie de 20 de ori mai puţin decît un fotbalist „miner” şi primeşte în jur de 6.000 de euro net, dacă e disponibilizat. 6.000 de euro să- şi refacă viaţa, cariera şi plămînii! Justiţie socială? Păi, nu e treaba sindicatelor din minerit. Treaba lor e să asigure egalitate de şanse şi salarii nediscriminatorii pentru fotbaliştii bugetari.

Marin Condescu i-a bătut obrazul unei instituţii, unei companii de stat. O fi popular, dar e cam simpluţ, aşa, să-i scuturi de lovele pe unii cu guler alb, care n-au grija zilei de mîine, doar a mandatului de patru ani. CEO nu manevrează banii lui tata CEO, manevrează bani publici. Banii ortacilor. Dacă are chef de reproşuri, Condescu să se ducă să le bată obrazul direct minerilor. Să le zică: „Bă, Cutăriţă, ruşine, bă! Nu dai destul pentru fotbal! Ia dă matale portofelul încoace, să ne-arăţi că eşti fan adevărat!”.