Ruleta românească
Vasile Avram nu este un candidat controversat la şefia FRF. Dimpotrivă. E singurul căruia i se ştie deja preţul
Pe vremea cînd era arbitru, Vasile Avram a fost crunt nemulţumit de sistemul metric, aşa că a devenit el însuşi […]
Vasile Avram nu este un candidat controversat la şefia FRF. Dimpotrivă. E singurul căruia i se ştie deja preţul
Pe vremea cînd era arbitru, Vasile Avram a fost crunt nemulţumit de sistemul metric, aşa că a devenit el însuşi un etalon. Pe lîngă metru, gram, litru, newton, amper, a apărut şi „avramul”. Ce măsoară mai exact această unitate numai Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir ştiu.
„Au vrut să mă scoată din arbitraj după ce m-au măsurat cu un cîntar cu tijă şi a ieşit că am 1,68 metri. Am cerut o ruletă, m-am remăsurat şi aveam 170,5 centimetri”, spunea fostul şef al CCA, acum cîţiva ani, cînd şi fiul său arbitru intrase uşor la apă, la măsurătorile pentru lista FIFA. Ăsta-i omul: creşte într-o zi cît alţii în cîţiva ani. Acum pare un candidat de entertainment la alegerile FRF. Dar, după măsurătorile lui personale, susţine că va cîştiga sigur. Cele două luni petrecute în arest preventiv i-au asigurat o bună parte din altitudinea morală necesară funcţiei de şef al fotbalului românesc. Vasile Avram este judecat pentru fapte de corupţie legate de fotbal: luare de mită. Încă înainte de a fi achitat în primă instanţă, şi-a revendicat biroul şi locul de şef la Asociaţia Municipală de Fotbal Bucureşti. După achitare, a cerut să fie reinstalat în fruntea Comisiei Centrale a Arbtirilor. O cerere nerealistă, CCA-ul avea deja vreo doi preşedinţi în exerciţiu. Dar intenţia contează. De aceea şi candidează, acum, la postul de Mircea Sandu.
Fostul arbitru şi-a intrat în rol şi îşi face campanie. Promite, atacă. Pe Gică Popescu l-a catalogat drept „un băiat extraordinar”, dar fără şanse. „Experienţele sale anterioare nu-l recomandă drept cel mai bun manager!”, a spus fostul „vice” al FRF, pentru Ziare.com. Vasile Avram nici nu mai are nevoie de recomandări. Dintre toţi candidaţii, el are calitatea de a nu fi deloc controversat, dar deloc! Preţul e cunoscut: 19.000 de euro. Nu bate cîmpii, se referă la probleme palpabile: numărul de sticle de şampanie, dimensiunile basoreliefului, lista cu invitaţii la nunta fiului. Cunoaşte mercurialul din teritoriu, ştie cît să ceară, cînd să ceară şi de la cine să ceară.
E un tip practic, neîntrecut în managementul situaţiilor de criză. Vă amintiţi cînd a izbucnit în lacrimi, la tribunal, „Sînt doar o victimă!”. Ce ingenios! Aproape a dat vina pe Mircea Sandu, dar a virat repede, printre suspine: „Am ajuns aici din cauza preşedinţilor de cluburi!”. Nu s-a emoţionat suficient încît să dea nume, sume şi date. De fapt, din stenogramele „Mitei din elicopter”, reiese că Vasile Avram gestiona cu brio relaţiile cu şefii de cluburi. Se împăca bine cu toţi, le dădea dreptate tuturor, toată lumea era mulţumită. Un astfel de talent nu-i la îndemîna oricui. Nu se învaţă la şcoală. În Comitetul Executiv din iunie 2011, cînd a fost votată excluderea Craiovei, fostul şef al LPF constata admirativ că Vasile Avram are anumite proprietăţi elastice: „Persistă să fie aşa de coardă!”. Asta este, în sistemul de valori al fotbalului nostru, o mare laudă. Datorită acestei aptitudini, Vasile Avram poate creşte nemăsurat.
Dar nu atît elasticitatea, plasticitatea, maleabilitatea, ductilitatea şi aprehensiunea materială a lucrului în sine reprezintă atuurile candidatului. Nici faptul că se pricepe la vorbe, dozează expert platitudinile cu metaforele corporatiste. De pildă, vrea să repare „deficitul de viziune din fotbalul nostru”. Nu atît ceea ce spune, cît ceea ce nu spune îl recomandă călduros pe Vasile Avram în ochii alegătorilor din AJF-uri. Din anii de glorie ai Cooperativei, nu a mai tăcut cineva atît de eficient. În termenii lui Jean Pădureanu, Vasile Avram are onoare. E un lider de încredere şi accesibil ca preţ, pe deasupra. Iar dacă există cineva capabil să repare deficitul de orice fel din fobalul nostru, fără îndoială, el este acela. Va scoate ruleta, va remăsura şi va demonstra că, de fapt, e vorba de un surplus.