Neamţul fără ghilimele

Un caz de inadaptare: după o lună în Liga 1, antrenorul Oţelului tot n-a învăţat să sară la gîtul cuiva.

A fost adus pe 6 noiembrie, să facă minuni la un club aflat în insolvenţă. N-a făcut, iar şefii Oţelului, […]

Un caz de inadaptare: după o lună în Liga 1, antrenorul Oţelului tot n-a învăţat să sară la gîtul cuiva.

A fost adus pe 6 noiembrie, să facă minuni la un club aflat în insolvenţă. N-a făcut, iar şefii Oţelului, nemulţumiţi, plănuiesc să-l înlocuiască din iarnă cu Gigi Mulţescu, scrie „Adevărul”. Dacă se va întîmpla aşa, în Liga 1 vor activa doar antrenori români. Nu e neapărat un cîştig.

Ewald Lienen a obţinut cu Oţelul un punct în cinci meciuri. „E un început! Jucătorii începeau să-şi piardă încrederea!”, a comentat tehnicianul după remiza din campionat cu Steaua. Rezultatele neamţului de la Galaţi nu sînt de natură să rupă gura tîrgului expert din fotbalul nostru. Prin altceva s-a făcut remarcat Lienen şi anume printr-un anumit ton şi un anumit discurs despre joc. Se exprimă aplicat, pragmatic, fără înflorituri, fără poante, fără promisiuni făcute fanilor, fără crize de nervi din seria „Iată cît suflet pun pentru culori!”, care să-l salte în ochii patronilor.

Imaginaţi-vă ce ar fi spus oricine altcineva dacă echipa lui era dezavantajată de arbitri, cum s-a întîmplat la Oţelul – Steaua. Începea „Jihadul, măcelul”, se ţipa „viciere de rezultat”, arbitrilor „panarame” li s-ar fi urat „să se ducă în groapă cu tot cu cine îi ţine în braţe” etc, etc. Lienen a comentat sec: „A văzut toată lumea cum a fost arbitrajul!”. S-a adresat unei comunităţi de cunoscători, nu unei mulţimi imaginare de gură-cască. A adăugat că „centralul” Dima a avut „o evoluţie neinspirată”. Aşa cum altădată spusese că arbitrajul a fost „nefericit”. Sună altfel decît „mizerabil”, nu? Aşadar, Dima neinspiratul n-a greşit intenţionat, crede Lienen. „N-a fost vorba de aşa ceva, a fost doar un arbitraj slab”. Pentru orgoliul unui profesionist veritabil, vorbele astea reprezintă o jignire mai mare decît orice epitet inventat de finanţatorii de cluburi.

În general, în fotbalul nostru se discută mai mult despre „potenţialul de coardă” al arbitrilor, ca să cităm din clasici, nu despre competenţa lor. Competenţa vine ultima pe lista de preocupări a oamenilor de fotbal. Se subînţelege că toţi şefii de cluburi, toţi antrenorii, toţi preşedinţii şi team-managerii se pricep la arbitraj la fel de bine, dacă nu mai bine decît arbitrii înşişi.

Ceea ce a spus Lienen, formularea elegantă, dar tăioasă, despre lipsa de inspiraţie a arbitrilor, vine din altă lume, în care fiecare se pricepe la meseria lui, nu la oricare altă meserie, mai ales la meseria vecinului. Nu e un antrenor faimos, nu are trofee în geantă, dar a jucat sute de meciuri în Bundesliga. A antrenat în destule locuri, Grecia, Germania, Cipru, ca să-şi formeze o imagine consistentă de ansamblu. Şi cînd spune că „e doar arbitraj slab”, înseamnă că asta este. Greşelile intenţionate intră tot la incompetenţă.

În mod normal, astfel de prestaţii „neinspirate” ar trebui filtrate de instanţele profesionale, în cazul arbitrilor – de către Comisia Centrală. Dar instanţele astea, pe lîngă faptul că nu şi-au restaurat credibilitatea, funcţionează cu intermitenţe care lasă loc la interpretări. În lipsa reglajelor interne, proliferează violenţa de limbaj şi scenariile isterice legate de arbitri. Instanţele individuale, de tipul antrenorilor străini care-şi dau calm cu părerea, sînt puţine, izolate în sistem şi au o forţă de impact cu totul simbolică.

Nu sîntem complet barbari gălăgioşi. Sîntem organizaţi. Există foruri care se ocupă şi de violenţa de limbaj din Liga 1. Comisia de Disciplină a LPF, de exemplu, se zoreşte de două săptămîni să-şi dea cu părerea despre o bălăcăreală „neinspirată” şi intens mediatizată, în care au fost implicaţi trei şefi de cluburi. Sancţiuni? Cum să nu, imediat! Să aibă de muncă şi Comisia de Apel, şi cea de Recurs.

Discursul „nefericit” este de cele mai multe ori premiat decît sancţionat în Liga 1. Discursul civilizat poate spera, cel mult, să treacă neobservat.