Daţi-le bani de lalele!

„Tricolorii” insistă să-şi exprime recunoştinţa faţă de olandezi, dar FRF nu le decontează cadoul.

„Nu vrem să se creadă că la ««naţională»» venim pentru bani. Noi ne-am cerut doar drepturile care ne-au fost promise!”. Foarte instructive aceste informaţii. În primul […]

„Tricolorii” insistă să-şi exprime recunoştinţa faţă de olandezi, dar FRF nu le decontează cadoul.

„Nu vrem să se creadă că la ««naţională»» venim pentru bani. Noi ne-am cerut doar drepturile care ne-au fost promise!”. Foarte instructive aceste informaţii. În primul rînd, e bine de ştiut că Raţ e mai mulţi. Acum joacă în Regat, la West Ham, poate de la asta i se trage obiceiul de a folosi plurajul majestăţii. E un automatism nefericit. Doar dacă ar fi lider de sindicat sau şef al unui institut de sondare a propriei opinii făcute publice, fundaşul „tricolor” ar avea temei să se exprime în numele unei mulţimi: „nu vrem”, „noi ne-am cerut”, „sîntem nemulţumiţi”.

Mesajul avea aceeaşi greutate dacă era exprimat în numele lui personal şi numai al lui. Raţ e un veteran sub „tricolor”, microbiştii sînt interesaţi de părerile lui, chiar dacă nu-i are în spate pe minerii din Doneţk. În fine, ce spune, la pluralul revoltei, fostul căpitan al „naţionalei”? Că Federaţia le-ar fi promis jucătorilor prime şi pentru calificarea la baraj, nu doar pentru calificarea la Mondial.

Precizează: „Nu venim la ««naţională»» să facem avere!”. Dar nici gratis. Sumele de la FRF sînt „echivalentul efortului depus pentru a ajunge la baraj”. Fix echivalentul sau echivalentul şi ceva în plus? Pentru că Raţ şi colegii lui n-au ajuns prin avînt neprecupeţit şi muncă susţinută la barajul cu grecii. Au fost ajutaţi. Orice bonus ar primi de la FRF, se cuvine să-l ofere olandezilor, legat cu fundă.

Mircea Sandu a explicat, în conferinţă de presă, episodul de „alba-neagra” cu primele. „Tricolorii” au avut de ales între prima la stînga, adică 250.000 de euro pentru calificarea la baraj. Şi prima la dreapta: bani pentru punctele strînse în grupă. Au ales varianta care li se părea cea mai sigură: 500.000 de euro la 6 puncte cu Ungaria şi Turcia şi 400.000 de euro, la 4 puncte. Au obţinut 3 puncte în cele două meciuri şi,  conform înţelegerii, nici un ban de la FRF. Fotbaliştii lui Piţurcă nu s-au încumetat să creadă că vor ajunge la baraj. N-au mizat pe forţele proprii. Au pierdut pariul elementar. Acum şi-au recăpătat subit stima de sine şi critică, prin vectorul Raţ, atitudinea de „gambler” a FRF: „N-a fost vorba doar de bani, ci de modul în care a Federaţia a pus problema!”.

Federaţia pune problema greşit de multă vreme. După Euro 2008, ultimul turneu final la care a participat România, „tricolorii” au fost dezamăgiţi de prime. În loc să accepte cadoul oferit de olandezi, pe teren, au găsit de cuviinţă să se supere pe Federaţie, după eliminarea din competiţie. Atunci mişcarea sindicală încă nu se înfiripase. Aşa că au vorbit sub protecţia anonimatului, prin vocea mamei unuia dintre fotbalişti. Doamna lider de vestiar s-a plîns că prima de Euro a ajuns fix cît să mobileze casa bunicii: „Cei de la Federaţie şi-au bătut joc de aceşti băieţi. Le-au dat cîte 6.000 de euro pentru meciurile jucate la turneul final!”. Păcat că nu s-a dat atunci bonus şi pentru cel mai urît meci al competiţiei, România – Franţa!

Financiar vorbind, cei de la Federaţie îşi bat metodic joc de „aceşti băieţi”. Iar „aceşti băieţi” batjocoriţi susţin că vin la „naţională” din masochism dezinteresat, nu pentru bani. Dar se supără de fiecare dată pe sadicii de la FRF, cînd se împart primele. Se încăpăţînează să creadă, ca Raţ cel multiplu, că se află „cu Federaţia în aceeaşi barcă”, deşi e clar că stau la etaje diferite ale Titanicului. Cîtă naivitate!

Nu e momentul ca „tricolorii” să se lanseze într-o luptă pentru drepturi şi libertăţi înaintea barajului. Nemulţumirea fotbalistului român faţă de restul lumii să ia o bine meritată pauză! Timp în care Raţ şi ceilalţi să încerce să fie, cît de cît, nemulţumiţi de ei înşişi. Nemulţumiţi de efortul pe care l-au depus pînă acum sub culorile naţionale. Hai, că se poate!