Investitorul alternativ

Dacă ar fi hotel, nu club de fotbal, Dinamo şi-ar primi clienţii în beznă şi fără apă curentă. Iar recepţionerul i-ar pune să-şi facă autocritica.

Pe Stadionul Dinamo s-a oprit curentul la sfîrşitul lui septembrie, din cauza datoriilor. Explicaţiile conducerii […]

Dacă ar fi hotel, nu club de fotbal, Dinamo şi-ar primi clienţii în beznă şi fără apă curentă. Iar recepţionerul i-ar pune să-şi facă autocritica.

Pe Stadionul Dinamo s-a oprit curentul la sfîrşitul lui septembrie, din cauza datoriilor. Explicaţiile conducerii continuă să înflorească, dar de antrenat în beznă, echipa nu s-a putut antrena. Lotul sinistrat a fost mutat repejor la baza de la Săftica, unde a pregătit meciul cu Sănătatea Cluj, din „16”-imile Cupei.

Datoriile la CS Dinamo se ridică la aproximativ 100.000 de euro. Mult? Depinde. Cam atît costă trei meciuri jucate pe Arena Naţională. Asta, dacă preţul chiriei a rămas cel anunţat de primarul Oprescu acum doi ani: în jur de 35.000 de euro pe meci. Şi dacă Dinamo plăteşte chiria la zi la Primărie. De la startul sezonului, „cîinii” au disputat mai mult de trei meciuri „acasă”, pe stadionul Elite. Teoretic, au investit, ca să-l parafrazăm pe acţionarul majoritar, peste 100.000 de euro în bugetul Capitalei.

Conducerea clubului de fotbal se laudă că e „de bună-credinţă” şi vrea „să rezolve rapid problemele cu CS Dinamo”. Ionuţ Negoiţă susţine că a virat 15.000 de euro, dar tranşa s-a pierdut pe drum. Banii leneşi s-au oprit la o bîrfă pe la firma lui Niculae Badea, care intermediază, în scopuri umanitare, desigur, relaţiile cu divizia condusă de chestorul Lipă. Firma lui Niculae Badea şi-a oprit comisionul, de aproximativ 800 de euro. Mai departe, ne luminează fostul preşedinte dinamovist: „Aici e vorba de circuitul bancar!”.

Aha! Mai, mai să credem că e vorba de mărunţiş, comparativ cu proiectele tutankamonice ale noilor şefi din Groapă. 15.000 de euro, plus/minus comisionul „fostului” Badea. Neconvingător pentru şefa de la clubul sportiv. Chestorul Lipă nu mai are răbdare cu oamenii fotbalului. Spune că utilităţile vor fi întrerupte pînă cînd clubul de fotbal îşi achită integral datoria.

Asistăm la un război de scara blocului, FC versus CS, în care miza sînt datoriile la întreţinere. Negoiţă, care are 94 la sută din acţiuni la Dinamo, după majorarea de capital din septembrie, refuză să se ocupe de „greaua moştenire” lăsată de foştii acţionari. „Eu nu am cum să plătesc acea datorie către CS Dinamo, pentru că nu ţine de mine, nici nu există, ea aparţine de societatea aflată în insolvenţă!”. Ca să nu mai pomenim de circuitul bancar! Schimbarea de gardă la şefia clubului s-a produs în martie. Din martie, Negoiţă dă vina pe audit cînd trebuie să facă vreo plată. „Am persoane care se ocupă de partea juridică şi contabilă pentru a face un audit!”, spune el. Păi, să se hotărască: ori insolvenţă şi executori judecătoreşti, ori audit şi persoane care se ocupă.

Se termină anul şi auditul la Dinamo (FC Dinamo sau Dinamo 1948, care-o fi!) nici n-a început. Dacă n-ar fi fost o echipă de fotbal, ci un hotel, înglodat în datorii, Negoiţă n-ar fi spus că datoriile nu există. Nu şi-ar fi lăsat clienţii să se antreneze pentru concediu pe întuneric. Ar fi făcut ceea ce trebuie şi ar fi achitat curentul, apa şi gunoiul, să meargă afacerea. Dinamo este însă o echipă de fotbal şi poate fi auditată la nesfîrşit. Iar jucătorii pot fi scoşi la grătar, la Săftica, îmblînziţi cu un bacşiş, dresaţi să stea „concentraţi pe obiectiv” şi în somn. Sau criticaţi în stil AgitProp, la vestiare, cum s-a întîmplat după remiza cu Ceahlăul. Călcînd peste autoritatea antrenorului, Constantin Anghelache, unchiul nepotului majoritar, le-a strigat fotbaliştilor: „Mai bine plecaţi cu toţii!”. Nici nu mai e nevoie ca ultimul să stingă lumina.