ROAF-ul nu e treaba lor

Liga Profesionistă de Fotbal are ciudăţeniile ei: uneori înţelege regulamentul prea bine, alteori nu-l înţelege deloc.

„Noi, în România, nu ştim cum să o mai dăm!”. Năduful îi aparţine şefului LPF, dar zicerea asta merită săpată în piatră de rîu […]

Liga Profesionistă de Fotbal are ciudăţeniile ei: uneori înţelege regulamentul prea bine, alteori nu-l înţelege deloc.

„Noi, în România, nu ştim cum să o mai dăm!”. Năduful îi aparţine şefului LPF, dar zicerea asta merită săpată în piatră de rîu şi pusă pe frontonul Casei Fotbalului, pe sediul Ligii, pe alte sedii care se ocupă de sportul-rege la noi în patrie. Zicerea asta are valoare de deviză. „Nu mai ştim cum s-o dăm” reprezintă echivalentul „Dura lex, sed lex” în fotbal.

Petrolul Ploieşti a fost reclamat la LPF pentru că ar fi încălcat regulamentul cu privire la numărul de jucători români prezenţi pe foaia de joc. Conform unei modificări din articolul 46.7.1 din ROAF, numărul autohtonilor trebuie să fie de minimum cinci. Însă modificarea articolului respectiv a fost contestată de CFR Cluj la TAS şi forul de la Lausanne a dispus, în iunie, anularea „regulii de cinci”. Din motive misterioase, şeful LPF e convins că UEFA, nu TAS, „a desfiinţat acel articol”.

Articolul respectiv a vădit un spirit de iniţiativă ieşit din comun şi s-a încăpăţînat să rămînă în ROAF în forma modificată. „Nu ştiu şi nu e treaba mea de ce el n-a fost scos din regulament!”, spune Dumitru Dragomir. Nu e treaba lui. Punct. Dar care o fi treaba lui pe-acolo, pe la Liga Profesionistă?

După ce trei echipe din Liga 1 au luat de bun articolul anulat de TAS şi au reclamat Petrolul, Dumitru Dragomir a cotrobăit în cutia poştală şi, surpriză!, „Am găsit corespondenţa UEFA!”, spune el. A citit corespondenţa, „în traducere şi în original”, nu neapărat în ordinea asta. „S-au strîns specialiştii, avocaţii”, ca să vadă „cum s-o dea”. Trei reclamaţii sînt trei reclamaţii. Petrolul ca Petrolul, dar dacă se trezeşte cineva să reclame CFR-ul, Astra, Vasluiul sau alte grupări cosmopolite din campionat? Cum o dai atunci?

Ideea e că, în ciuda brainstorming-ului, flash mob-ului, happening-ului, deja-vu-ului, coup-de-foudre-ului sau cum s-o chema ce-au făcut ei acolo, articolul a rămas în regulament, iar regulamentul a rămas în ceaţă. Singura concluzie a muncii de lămurire duse de specialiştii LPF a fost să conteste contestaţiile. Reclamaţiile nu sînt nici în litera, nici în spiritul ROAF-ului. Chiar dacă Petrolul ar alinia un „11” exclusiv din Mujickistan-ul extracomunitar, nu riscă vreo şicană dinspre Ligă.  „Confom regulamentului, pentru ca acest caz să ajungă la Comisia de Disciplină a LPF e nevoie de autosesizări din partea Departamentului de Competiţii al Ligii, nu de sesizările altor cluburi! Iar noi nu ne autosesizăm”. Că nu e treaba lor,  s-a spus. Aşa a elucidat Dumitru Dragomir faimoasa enigmă, cunoscută în folclorul recent drept „enigma batistei-fantomă de pe ţambalul de pe Titanic”.

Neregulile există doar dacă vrea LPF să existe. Dacă LPF sesizează că totul e bine şi frumos şi deloc „bramburit” în campionat, înseamnă că aşa este. Cine sesizează altceva n-are decît să se ducă la TAS. „Noi, Liga, sîntem total împotriva rezultatelor la «masa verde»!”, a explicat el, Dragomir. Ei, Liga, trebuie să vegheze la aplicarea regulilor, nu să-şi dea cu părerea despre ele. Să le aplice, nu să stea şi să mediteze „cum s-o dea”, cum să adapteze regulile la diverse interese. Ce s-ar întîmpla dacă ei, Liga, ar fi total împotriva loviturilor de departajare? Sau dacă ei, Liga, ar fi total în favoarea premierii terţilor, în prezent interzisă de regulament? Ce-ar face, ar căra ei, Liga, valizele, încolo şi-ncoace, din spirit de frondă?