Onoarea federalilor

S-a găsit vinovatul pentru barajul blestemat: cel care a propus, nu şi cei care l-au aprobat

Dumitru Costin, liderul de sindicat al fotbaliştilor, a demisionat din Comitetul Executiv. Ioan Horoba, unul dintre reprezentanţii cluburilor din Liga 1, a dat şi […]

S-a găsit vinovatul pentru barajul blestemat: cel care a propus, nu şi cei care l-au aprobat

Dumitru Costin, liderul de sindicat al fotbaliştilor, a demisionat din Comitetul Executiv. Ioan Horoba, unul dintre reprezentanţii cluburilor din Liga 1, a dat şi o primă explicaţie a acestui fapt. „Probabil l-a apăsat propunerea făcută de dînsul, cu barajul dintre Concordia şi Rapid. El a fost un om cu foarte bune intenţii, însă s-a simţit vinovat de acest lucru”, a declarat şeful de la Gaz Metan, citat de Mediafax. Să mai existe oare bătrîna onoare, atît de des pomenită de fostul Lord al domnului Horoba?

Dacă da, atunci Dumitru Costin e un om de fotbal unic în felul lui. Unic prin faptul că se simte „apăsat” de propriile lui fapte. Horoba a dezvăluit că „foarte multă lume l-a apostrofat şi a vorbit urît” la adresa lui Costin. Omul s-a sesizat şi a plecat. Să presupunem că Horoba are dreptate şi bunul-simţ l-a împins pe sindicalist afară din cercul feroce al încrederii federale.

Înseamnă că s-a consumat prima demisie de onoare (să sperăm că nu şi singura!) din cadrul Casei Fotbalului. Nu era necesară sentinţa TAS pentru a observa că organizarea barajului reprezintă un compromis jalnic şi fără bază regulamentară. Dumitru Costin a propus această variantă şi membrii CEx au aprobat-o. Nici unul dintre cei şapte care au votat „pentru” nu s-a simţit „apăsat” mai apoi. N-au fost apostrofaţi, nu li s-a vorbit urît, cu „băi”.

Şeful FRF, plasat într-o opoziţie şic faţă de subalterni, a recunoscut că a votat împotriva barajului. Singurul vot „contra” i-a aparţinut, dovadă a unui instinct superior de conservare a funcţiei. Dumitru Dragomir l-a criticat: „Asta cu barajul este o greşeală, dar e regulamentară dacă a fost votată. Pe mine m-a deranjat că Mircea Sandu a spus că el n-a votat”. În traducere logică: regulamentar e ceea ce votează CEx-ul, nu ceea ce scrie în Regulament. Iată mesajul şefului LPF, împănat cu avertismentul că a vota altfel decît majoritatea înseamnă să votezi „contra ROAF-ului”. Un raţionament fals, dar convingător, cu condiţia să-l spui în viteză şi să sari peste unele cuvinte!

Cineva trebuia să achite nota, după tapajul barajului Chiajna – Rapid. La un moment dat, Viorel Duru fusese împins discret pe scîndura piraţilor. Pînă la urmă, a plătit Dumitru Costin, pentru că a deschis gura şi a enunţat o idee proastă. „Cu foarte bune intenţii!”, ne asigură domnul Horoba. La fel de bine intenţionaţi şi de inspiraţi, membrii cu drept de vot ai Comitetului Executiv au aprobat entuziast soluţia lui Costin. Mai apoi, fără remuşcări, au declarat, prin portavocea de la Ligă, că TAS-ul este vinovat, TAS-ul şi numai TAS-ul.

Dacă mizeria nu ajungea de sub preşul federal pe birourile de la Lausanne, Costin ar fi fost un erou al timpurilor noastre. Acum a ajuns doar ţapul ispăşitor şi „rapidist”, cum l-au etichetat foştii colegi de comitet. Sindicalistul propune, prin demisia lui, o soluţie mult mai interesantă decît barajul. De cîte ori membrii CEx vin cu o idee, de exemplu, campionat de 20 de echipe, trebuie să şi-o asume. E o idee proastă? Da! Să-şi dea demisia! Dumitru Dragomir ar trebui să aibă măcar o uşoară apăsare, după ce i-a consultat pe şefii de cluburi despre extinderea campionatului. „Peste 12 nu sînt de acord!”, a anunţat el. Aşa, şi?

Ce urmează după ce propui o aberaţie care nu convine majorităţii? Ce ar fi trebuit să urmeze după fiecare bătaie de joc votată de CEx? Că doar barajul n-a fost o excepţie, un caz singular de orbire colectivă.