Un pas mic pentru botanică…
De ce are Arena Naţională gazon? Ca să facă primarul bancuri şi pe tema asta! Numai în pielea primarului Oprescu să nu fii cînd echipele româneşti dispută meciuri în cupele europene! Se află, desigur, în prada unor frămîntări nemaipomenite, mai […]
De ce are Arena Naţională gazon? Ca să facă primarul bancuri şi pe tema asta!
Numai în pielea primarului Oprescu să nu fii cînd echipele româneşti dispută meciuri în cupele europene! Se află, desigur, în prada unor frămîntări nemaipomenite, mai ales cînd evoluează acele echipe care uzează de Arena Naţională pentru jocurile pe teren propriu. Chibiţează cu degetele încrucişate a ghinion, să se mai rărească candidatele la iarba zăpăcită de soare a Bucureştiului. Nu-l judecaţi pripit, nu e o atitudine antipatriotică! Primarul se gîndeşte în primul rînd la banul public şi cum să cheltuiască cît mai puţin pentru blestematul de gazon.
Problema economisirii de la buget a ajuns să-l preocupe într-atît pe Sorin Oprescu încît acum cîteva zile a anunţat: „Studiez metode de revigorare a ierbii!”. Într-adevăr, se zgîrceşte! Altădată ar fi angajat, pentru asemenea proiecte, cel puţin o firmă de consultanţă în materie de stropitori, o rubedenie de baron local şi toţi cercetătorii britanici agreaţi de UEFA. De data asta, n-are la dispoziţie decît un şevalet, propriul simţ al culorilor şi mediul auster, academic, păzit de bodyguarzii de la intrarea în stadion.
Înainte de a afla cît a pierdut ştiinţa în favoarea politicii şi ce potenţial de botanist se ascunde după afişul electoral, să apreciem îndrăzneala acestei întreprinderi. Steaua şi Astra pot juca la 48 de ore una de alta, pe acelaşi teren. Dar chiar şi un meci pe săptămînă înseamnă mult, judecînd după starea brazdelor actuale. „Naţionala” va juca şi ea pe marele stadion, pe 6 septembrie. Aşadar, primarul trebuie să descopere o nouă specie de iarbă, înrudită cu fasolea fermecată a lui Jack. Să crească vrejul peste noapte!
Prea multe meciuri, prea multe „chiriaşe” din Liga 1? Pe un stadion Elite este firesc să fie aglomeraţie. Dacă nu se joacă fotbal, se organizează concerte sau alte evenimente cu public, care amortizează din costurile de construcţie. Arena Naţională nu e vreun monument faraonico-mioritic, pe care turiştii să-l bifeze, pozîndu-l din autocar. Contribuabilii au dreptul să se bucure de el, la propriu. Nu doar să primească, din cînd în cînd, soluţii la figurat, din partea gospodarilor urbei. După recolta istorică de cartofi de acum doi ani, problema gazonului a fost vopsită, cîrpită, pasată, disecată, negată, bagatelizată, dar nici vorbă să fie rezolvată. Ar fi trebuit găsită, în tot acest timp, o formulă convenabilă (sigur există, dacă alţii, cu probleme mai mari de climă şi de arhitectură, au găsit-o!), în locul unui bluf de vară, la microscop.
Nu se ştie cît îi va lua lui Sorin Oprescu să descopere apa rece şi să afle, pe cont propriu, cum să revigoreze iarba. Luni, ani sau milisecunda unei revelaţii? Dar, exact înainte de a fi confundat cu botanistul de serviciu, primarul a scos la timp capul din laborator, a revenit la tonul sobru, electoral şi a tras la răspundere Guvernul! Orice problemă legată de stadion s-ar rezolva dacă Executivul ar achita cele 300 de milioane de lei, restanţă la costurile de construcţie. Se subînţelege, edilul se obligă să prezinte, la un moment dat, şi facturile, care să justifice fiecare bănuţ semănat în nisipul de pe Arena Naţională. Alături de studiul ierbii, transparenţa este un alt hobby de căpetenie al Primăriei Capitalei. Totul la vedere: acte adiţionale, licitaţii, contracte, subcontractanţi etc.
„Ambiţia a fost de a-l face şi de a-l da în folosinţă publicului!”, a explicat Sorin Oprescu în „Evenimentul zilei”. Bine că s-a ambiţionat pentru un stadion, nu pentru o sală polivalentă! Dacă încă dezleagă enigma de la firul ierbii, vă daţi seama cît dura pînă se dumirea primarul cum să revigoreze polipropilena?