Şefii Rapidului, în campanie
„Barajul” e capital pentru noii şefi, nu şi pentru tradiţia clubului din Giuleşti.
Un caz remarcabil de adaptare la mediu: Nicolae Cristescu, noul co-proprietar al Rapidului, vorbeşte deja ca un şef din fotbal. Întrebat de reporteri despre conexiunile politice ale […]
„Barajul” e capital pentru noii şefi, nu şi pentru tradiţia clubului din Giuleşti.
Un caz remarcabil de adaptare la mediu: Nicolae Cristescu, noul co-proprietar al Rapidului, vorbeşte deja ca un şef din fotbal. Întrebat de reporteri despre conexiunile politice ale asociatului său, a dat un răspuns bătător la ochi: „E o întrebare ostentativă!”. La altă întrebare, a anunţat, gravissim, că şi-a făcut examenul ORL la zi şi nu aude zvonuri.
După negocierile cu fostul patron, Cristescu a ajuns să deţină, după propriile declaraţii, jumătate din clubul giuleştean. Cealaltă jumătate îi aparţine lui Adrian Zamfir, o prezenţă deocamdată discretă în peisaj, „dînsul e mai retras”, îl scuză asociatul. Cristescu asigură partea de comunicare cu publicul. E destul de volubil pentru un mason şi pentru cineva care susţine că nu vrea să iasă în faţă. Într-un interviu acordat colegului meu Gabriel Berceanu, susţinea că „masoneria şi sportul n-au nimic de-a face una cu alta”. Să sperăm că are dreptate. Gheorghe Florea, proprietarul Rocarului, avea gradul 33 într-un rit. Şi Rocarul n-a ajuns tocmai bine.
De la o nouă conducere, suporterii aşteaptă un nou stil. O nouă manieră, nu neapărat şi un nou discurs. Nu e nici o problemă dacă şefii de la Rapid încearcă să răspundă interesant la întrebările „ostentative” sau incomode. E o problemă, însă, dacă declară „barajul” înjghebat de CEx „un meci capital”. Domnul Cristescu a dus un fel de campanie de PR, cît a negociat cu George Copos. A pactizat la serbări cîmpeneşti cu o parte a galeriei Rapidului. A obţinut sprijinul unui segment important şi vocal al tribunei giuleştene. Dar, dacă tot a promis că suporterii vor avea un cuvînt de spus la club, ar trebui să asculte şi părerea celorlalţi fani. Cei ai căror lideri nu apar lîngă el, în conferinţă de presă. Cei care spun „Vrem în ««A»», dar nu aşa!”.
Un club din Liga 1 reprezintă o investiţie mai rentabilă decît un club din Liga a 2-a. „Barajul” e, aşadar, capital pentru noii proprietari, nu pentru tradiţia Rapidului. Din respect pentru brand, Cristescu & Zamfir ar trebui să mai strecoare nişte nuanţe în mobilizarea contra Concordiei retrogradate după criteriul sportiv.
O altă inexactitate din discursul noilor proprietari rapidişti se referă la vînzarea în sine. Nicolae Cristescu a anunţat că nu-l va vorbi niciodată de rău pe fostul patron al clubului. Nici măcar după ce acesta a acceptat, în fine, să-i vîndă eterul şi „brandul”. Nu-l vorbeşte de rău, îl compătimeşte de-a dreptul. „Vînzătorul, George Copos, n-a încasat nimic. Ba chiar rămîne şi el cu nişte datorii!”. N-a încasat nimic „vînzătorul”, au încasat, în schimb, firmele lui, ordonate primele la masa credală, după intrarea în insolvenţă.
Cristescu şi „mai retrasul” Zamfir au preluat controlul asupra zonelor-cheie din club: actele, galeria şi vestiarul, retrocedat lui Pancu, simbolul. Doar spiritul locului, spiritul care nu cerşeşte penalty, dacă n-a fost fault, spiritul ăsta mîndru încă le scapă printre degete.