Trimiteţi fotbaliştii la şcoală!

Nu e doar vina juniorilor că ajung să fac glume proaste în avion. E şi vina celor care nu-i trimit să dea Bac-ul

Fotbaliştii români au luat, din nou, note mici la Bac. Acesta este un bun subiect de glume, […]

Nu e doar vina juniorilor că ajung să fac glume proaste în avion. E şi vina celor care nu-i trimit să dea Bac-ul

Fotbaliştii români au luat, din nou, note mici la Bac. Acesta este un bun subiect de glume, cu excepţia cazurilor cînd călătorim cu avionul şi-i avem vecini de scaun pe puştii din „naţionala” Under 16. În astfel de situaţii nedorite, nu mai par atît de amuzante nici „perlele” din teze, nici notele sub 2, nici portretul-robot al jucătorului care leagă şcoala de gard, sperînd să dea „tunul” ca profesionist al balonului.

Buzbuchi, Puţanu, Ţîru şi Bălaşa, jucătorii lui Hagi, de la Viitorul, nu s-au prezentat nici anul acesta la Bac. Se află în cantonament în Turcia. Nu s-au prezentat nici anul trecut, din cauza vizitei medicale. Alţi cinci jucători ai lui Hagi, selecţionaţi la loturile naţionale, picaseră mai înainte, în bloc, la Bac-ul olimpicilor.

Fireşte, nu e nici o grabă ca fotbaliştii să dea Bac-ul. Pot să treacă examenul maturităţii şi mai tîrziu, după ce ajung preşedinţi de club, acţionari majoritari, parlamentari sau miniştri. Dar are şi educaţia rostul ei, chiar dacă nu se numără printre priorităţile adulţilor din Liga 1. Şi să nu ne îngrijorăm că doar fotbaliştii români au puţină aplecare spre şcoală. Acum doi ani, oficialii de la Olympique Marseille au dat de urgenţă următoarea dezminţire: „Nu este adevărat că toţi jucătorii de la centrul nostru de formare au picat Bac-ul. Doi dintre ei l-au trecut!”. Apoi le-au găsit scuze celor respinşi, pentru că n-au avut timp să recapituleze materia în cantonament.  „Pînă la urmă, e vorba de două ore de antrenament pe zi, nu de şase ore, ca la înotători. Dacă toţi fotbaliştii noştri ar lua Bac-ul, n-am mai avea parte de derapaje, ca greva de la Mondialul sud-african!”, a comentat în replică preşedintele de la Toulouse.

Uite că şi la francezi e o ştire cînd doi fotbalişti iau Bac-ul. O singură nuanţă notabilă, între tendinţa românească şi alte tendinţe în materie de educaţia sportivilor: oficialii de la OM şi-au trimis tinerii jucători în sala de examen. Le-au obţinut dreptul de a studia în doi ani cursurile pe care ceilalţi elevi le fac într-un an. Le-au adus meditatori. Nu le-au dat amenzi de 40.000 de euro, ca oficialii de la Gaz Metan, care l-au pedepsit pe Bratu, în 2012, pentru că s-a dus la Bac. „I-am zis: ««Băi, băiatule, trebuie să îl dai cînd era de dat!»»”, a explicat preşedintele Ioan Horoba. Bratu avea atunci 32 de ani.

Fotbaliştii români nu sînt încurajaţi nici de cluburi, nici de federaţie şi nici de societatea noastră neaşezată să meargă la şcoală, să-şi ia diplomele. Sigur, şcoala românească e prost văzută, prost discutată şi mai mereu în şantier. Dar, înainte de a spune că şcoala fabrică şomeri pe bandă, să ţinem cont că şi fotbalul face la fel. E chiar mai productiv! Industria din jurul acestui sport are la bază ipoteza că, după ce ies din fotbal, jucătorii nu vor mai fi apţi să-şi cîştige pîinea practicînd alte profesii. Aşa se justifică salariile lor mari, „cadouri sociale nemeritate”, cum le numea un scriitor, în „Le Monde”. Cadourile aceste se decontează tîrziu, după retragere. Dar, pînă să ajungi să le încasezi, trebuie să prinzi un contract adevărat la profesionişti. Dintre juniorii care susţin vizita medicală în locul examenelor şcolare, numai cîţiva ajung în Liga 1 sau în lotul „naţionalei” mari. Cîţiva, din mii de aspiranţi, un procent mult mai scăzut decît procentul şomerilor absolvenţi de Bac.

Prin urmare, domnul generic Horoba ar trebui să zică: „Bă, băiatule, du-te la examen, pînă nu e prea tîrziu!”. Iar Hagi ar trebui să insiste, responsabil, ca talentele din Academia lui să meargă şi la alte instituţii de învăţămînt. Sigur, e mult mai simplu să-i dai afară de la echipă, pentru „comportamente inacceptabile” şi lipsă de educaţie.